O sfântă a coastei norvegiene
Suniva (Sunniva, Sunnifa) este venerată ca fecioară și muceniță, ocrotitoare a vestului Norvegiei. În tradiția norvegiană, ea a fost o prințesă irlandeză din secolul al X-lea care a plecat pe mare cu însoțitorii ei pentru a evita căsătoria cu un conducător păgân. Corabia fără cârmă și pânze ar fi ajuns la insula Selja, unde refugiații au trăit în peșteri și au murit în urma unei prăbușiri de stânci, în timp ce se ascundeau de localnici. Aceste episoade provin din legendă, nu din documente contemporane vieții presupuse.
Cultul de la Selja și Bergen
Sursele medievale despre cult sunt mai sigure decât biografia individuală. Adam de Bremen menționează Selja ca loc de pelerinaj în jurul anului 1070. O relatare latină a legendei, cunoscută în forma ei din secolul al XII-lea, spune că osemintele Sunivei au fost descoperite în 996 și mutate la Bergen în 1170. Studiul medieval al lui Lars Boje Mortensen și Åslaug Ommundsen explică legătura textului cu translația moaștelor și cu dezvoltarea cultului. Cercetarea etnografică și istorică modernă tratează legenda ca pe o narațiune formată și reutilizată de-a lungul timpului; nu poate confirma originea regală ori circumstanțele morții.
Pomenirea și imaginile
Sărbătoarea „Seljumannamesse” din 8 iulie comemora în evul mediu pe Suniva și pe însoțitorii ei, numiți colectiv sfinții din Selja. Doxologia o include astăzi între sfinții zilei, iar comunități ortodoxe din diaspora norvegiană păstrează cinstirea ei. Galeria arată statuia din portul Selje și vestigiile locului de pelerinaj; acestea documentează istoria cultului, nu viața personală a sfintei.