Sfânta Olga, împărăteasa Rusiei

Olga a condus Kievul după moartea soțului ei, Igor, a primit botezul la Constantinopol și a pregătit terenul pentru creștinarea Rusului Kievean.

Icoană cu viața Sfintei Olga, pictată de E. S. Ciurakova în 1969. E. S. Ciurakova; sursa imaginii: Pravicon Sursa imaginii Domeniu public (operă din 1969, PD-old conform paginii fișierului)

Icoană rusă a Olgăi, realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului XX. Iconar rus anonim, înainte de 1917 Sursa imaginii Domeniu public (PD-Russia-expired; reproducere PD-Art)

Sfânta Olga într-o reprezentare iconografică de O. Chirikov. O. Chirikov; Muzeul de Istorie a Religiei Sursa imaginii Licență conform paginii fișierului Wikimedia Commons

Monumentul Sfintei Olga din Kiev, fotografiat în 2008. Yuriy Kolodin Sursa imaginii Creative Commons Attribution 3.0

Regentă la Kiev

Olga, numită și Olha sau Helga, a fost soția cneazului Igor al Kievului și mama lui Sviatoslav. După uciderea lui Igor, în 945, a condus ca regentă în numele fiului ei minor. Cronica vremurilor trecute asociază începutul domniei sale cu răzbunarea asupra drevlenilor, dar aceste episoade au o formă narativă și legendară, iar istoricii le folosesc cu precauție. Administrarea tributului și consolidarea autorității kievane sunt mai bine integrate în contextul formării timpurii a statului Rus.

Botezul și legăturile cu Bizanțul

Olga a călătorit la Constantinopol și a primit botezul cu numele Elena. Data exactă este discutată: cronica kieveană sugerează 955, iar sursele bizantine au fost corelate cu anul 957. Cercetarea modernă subliniază că nu putem stabili cu deplină siguranță când și unde a fost botezată. Vizita a implicat diplomație și contacte cu împăratul Constantin al VII-lea, nu doar o călătorie de pietate.

Întoarsă la Kiev, Olga a sprijinit comunitatea creștină și a încercat să extindă credința, însă fiul său a rămas păgân. Ea nu a creștinat singură întregul Rus; schimbarea decisivă a venit mai târziu, sub nepotul ei, Vladimir, care a adoptat creștinismul pentru stat în jurul anului 988. De aceea, tradiția o numește „întocmai cu apostolii” pentru rolul ei de înaintașă și misionară, nu pentru că botezul ei ar fi echivalat cu convertirea imediată a populației.

Moartea, cinstirea și moștenirea

Olga a murit la Kiev la 11 iulie 969 și a fost înmormântată creștinește. În jurul anului 1007, potrivit cronicilor, nepotul ei Vladimir a mutat moaștele într-o biserică din Kiev. A rămas o figură de referință în istoria creștinării Europei de Est: conducătoare, diplomată și creștină într-un mediu politic încă predominant păgân. Istoria sa se sprijină pe cronici kievane și bizantine redactate sau păstrate ulterior, iar detaliile vieții private sunt puține.

Imagini

Galeria cuprinde icoane, o miniatură și monumentul modern al Olgăi din Kiev. Legendele deosebesc reprezentările devoționale de fotografiile monumentelor ridicate în secolele recente.