O femeie cu avere și răspundere bisericească
Olimpiada (Olympias) a trăit la Constantinopol în a doua jumătate a secolului al IV-lea și la începutul secolului al V-lea. OCA o identifică drept fiica senatorului Anicius Secundus și nepoata eparhului Eulalios. A fost logodită de tânără cu un nobil, dar acesta a murit înainte de căsătorie. Olimpiada a refuzat o nouă căsătorie și și-a dedicat viața Bisericii. Scrisorile lui Ioan Gură de Aur confirmă legătura pastorală dintre ei.
Diaconița și binefăcătoarea
După moartea părinților, Olimpiada a moștenit o avere considerabilă și a ajutat săraci, văduve și orfani, finanțând biserici și mănăstiri. A primit hirotonia ca diaconiță de la episcopul Nectarie al Constantinopolului. În Biserica veche, diaconițele aveau o slujire distinctă, mai ales în lucrarea cu femeile și în viața comunității; atribuțiile variau după loc și epocă și nu trebuie echivalate fără nuanțe cu slujirea diaconilor de astăzi.
Ioan Gură de Aur și exilul
Olimpiada l-a susținut pe Ioan Gură de Aur și clerul apropiat lui. După depunerea și exilarea patriarhului în 404, susținătorii săi au fost anchetați și presați, iar Olimpiada a fost îndepărtată din Constantinopol. Scrisorile lui Ioan către ea, trimise din exil, o încurajează și oferă informații despre prietenii comuni. Ele sunt mărturii istorice importante, nu doar episoade din Vieți hagiografice târzii.
Moartea și moștenirea
Tradiția spune că Olimpiada a murit în exil, la Nicomedia, în jurul anilor 408–410. Sursele nu concordă întotdeauna asupra anului, așa că intervalul este mai prudent decât o dată precisă. Ea este remarcabilă prin combinația dintre avere, slujirea diaconală, patronajul eclezial și influența pastorală. Icoana nominală din galerie este completată de un menaion de iulie, imagine liturgică de context, nu portret antic.