Mărturia din Epistola către Romani

Cea mai veche mărturie despre Andronic este salutul Apostolului Pavel din Romani 16:7. Pavel îi numește pe Andronic și Iunia rudele sale (expresia greacă poate însemna și „de același neam”), împreună-închiși și creștini înaintea convertirii lui Pavel. Versetul îi descrie ca „vădiți între apostoli” în multe traduceri, dar unii cercetători interpretează expresia drept „bine cunoscuți apostolilor”. Așadar, scrisoarea atestă direct colaborarea lor cu Pavel și vechimea credinței lor, însă nu oferă o biografie completă.

Tradiția apostolică și misiunea

Sinaxarele ortodoxe îl numără pe Andronic între cei Șaptezeci de Apostoli și spun că a fost episcop în Panonia, provincie romană aflată aproximativ în zona Ungariei și a Balcanilor de astăzi. Tradiția îi prezintă pe Andronic și Iunia ca misionari care au propovăduit Evanghelia în mai multe ținuturi. Unele calendare românești o numesc pe Iunia soția lui Andronic; versetul paulin îi leagă strâns în slujire, dar nu precizează explicit dacă erau căsătoriți.

Martiriul și cinstirea

Slujbele și viețile bisericești afirmă că cei doi au suferit martiriul, iar o tradiție consemnată de sinaxar spune că moaștele lor au fost descoperite la Constantinopol, lângă poarta lui Eugeniu, în vremea împăraților Arcadie și Honorie, la începutul secolului al V-lea. Aceste informații provin din tradiția liturgică și hagiografică ulterioară, distinctă de salutul paulin din secolul I. Biserica îi pomenește pe 17 mai; Andronic are și o pomenire la 30 iulie în unele calendare.

Imagini

Galeria include o icoană care îi arată pe Andronic și Iunia împreună, o icoană a Apostolului Pavel ca autorul salutului din Romani și o hartă generală a Imperiului Roman pentru contextul geografic. Niciuna dintre aceste reprezentări nu este portret contemporan al sfinților.