Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul

Ioan, fiul lui Zevedeu și fratele lui Iacov, a fost unul dintre cei doisprezece apostoli și este cinstit ca Evanghelist și Teolog. Tradiția îl leagă de Efes și Patmos; la 8 mai se prăznuiește și pomenirea semnului minunat de la mormântul său.

Ruinele bazilicii Sfântului Ioan din Selçuk, lângă Efes — Ruinele bazilicii bizantine construite în secolul al VI-lea în zona Selçuk, pe locul tradițional al mormântului lui Ioan. Este un reper al cultului său, nu o clădire din timpul apostolului. Bernard Gagnon, 2014 Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Poarta de Persecuție de la situl bazilicii Sfântului Ioan din Efes — Poarta de acces către situl bazilicii Sfântului Ioan; fotografia surprinde locul de pelerinaj medieval și modern din apropierea Efesului. Bernard Gagnon, 2014 Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Pescarul chemat la apostolie

Evangheliile îl prezintă pe Ioan, fiul lui Zevedeu și fratele lui Iacov, ca pescar din Galileea chemat de Iisus să-I urmeze. Împreună cu Petru și Iacov, el apare în cercul ucenicilor prezenți la câteva momente importante ale slujirii lui Hristos. Tradiția creștină îl identifică și cu „ucenicul pe care îl iubea Iisus”, prezent în relatările Cinei celei de Taină, ale Răstignirii și ale Învierii. La Cruce, potrivit Evangheliei după Ioan, Iisus îi încredințează mamei Sale grija ucenicului, iar ucenicului pe cea a mamei Sale.

Evanghelia, mărturia și tradiția despre Efes

Biserica îl cinstește drept autor al Evangheliei după Ioan și al celor trei epistole sobornicești care poartă numele lui. Evanghelia își prezintă scopul ca mărturie despre Iisus, Fiul lui Dumnezeu, și folosește imagini teologice ample: Cuvântul, lumina, viața, adevărul și iubirea. Tradiția bisericească îl leagă de comunitățile din Asia Mică, mai ales de Efes, și de exilul pe insula Patmos, unde ar fi primit vedenia consemnată în Apocalipsă. Cercetarea modernă observă însă că autorul Apocalipsei se numește „Ioan” fără să se identifice explicit cu fiul lui Zevedeu, iar istoria compunerii scrierilor ioaneice este discutată; articolul păstrează distinctă mărturia textelor biblice de identificările tradiționale.

Tradițiile bisericești relatează că Ioan a revenit la Efes după exil, a păstorit comunitatea până la bătrânețe și a murit acolo la sfârșitul secolului I sau începutul secolului II. Aceste date biografice provin din mărturii creștine vechi și din memoria locală a Efesului, nu dintr-o biografie contemporană completă. Bazilica fotografiată în galerie a fost ridicată mult mai târziu, în secolul al VI-lea, și arată dezvoltarea pelerinajului la mormântul atribuit apostolului.

Pomenirea din 8 mai

Praznicul principal al apostolului este la 26 septembrie, când calendarul pomenește adormirea sa. La 8 mai, tradiția liturgică răsăriteană amintește și minunea „manei” de la mormânt: pulbere ori țărână roșiatică, despre care pelerinii credeau că se arăta în fiecare an și aducea vindecare prin rugăciunile apostolului. OCA menționează relatări despre această tradiție la Augustin și Grigorie de Tours și explică denumirea greacă „rodismos”, asociată uneori cu trandafirii primăverii. Relatarea este parte a memoriei de pelerinaj și a evlaviei, nu un fenomen documentat științific în prezent.

Icoana grecească și fotografiile bazilicii îi dau cititorului atât o reprezentare iconografică a apostolului, cât și locul în care s-a format vechiul său cult efesian.