Sfântul Apostol Iason, unul dintre cei Șaptezeci

Iason este cinstit ca apostol dintre cei Șaptezeci și propovăduitor în Corfu împreună cu Sosipatru. Noul Testament îl numește pe un Iason din Tesalonic gazdă a lui Pavel și amintește un Iason drept rudă a apostolului, dar identificarea exactă cu misionarul din Corfu aparține tradiției bisericești.

Biserica Sfinților Iason și Sosipatru din Kerkyra, insula Corfu — Biserică bizantină din Corfu, închinată celor doi apostoli și legată de tradiția locală despre propovăduirea lor. Lăcașul actual datează din jurul anului 1000, nu din secolul I. Luc.T, 2011 Sursa imaginii CC BY 2.0

Biserica din secolul al XI-lea a Sfinților Iason și Sosipatru din Corfu — Fotografie a monumentului medieval care păstrează cinstirea locală a apostolilor; nu poate confirma episod cu episod relatarea misiunii lor. PLAKLE, Wikimedia Commons Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Iason în Noul Testament și tradiția apostolică

Iason este pomenit la 28 aprilie împreună cu apostolul Sosipatru. Sinaxarul Orthodox Church in America îl prezintă ca originar din Tars, unul dintre cei Șaptezeci și primul creștin al cetății sale. În Faptele Apostolilor 17, 5–9, un Iason din Tesalonic îl primește în casa lui pe Pavel și pe însoțitorii săi; după tulburarea din oraș, este dus înaintea autorităților și eliberat pe cauțiune. În Romani 16, 21, Pavel trimite salutări de la un Iason pe care îl numește „ruda mea”. Tradiția îl identifică pe Iason din Tesalonic cu apostolul pomenit în Corfu, însă textul biblic nu face explicit această echivalare.

Sinaxarul spune că Iason și Sosipatru au fost ucenici ai lui Pavel și au primit apoi slujire episcopală, Iason la Tars. Afirmațiile despre hirotonirea lor și itinerarul misionar țin de memoria bisericească transmisă în sinaxare, pentru care nu se păstrează documente biografice din secolul I. Distincția dintre datele biblice și cele ale tradiției ajută la înțelegerea felului în care comunitățile creștine au legat numele din epistole de apostolii locali.

Misiunea în Kerkyra, potrivit sinaxarului

Relatarea bisericească spune că cei doi au călătorit spre vest și au ajuns în anul 63 pe insula Kerkyra, actuala Corfu. Acolo ar fi ridicat o biserică închinată întâiului mucenic și arhidiacon Ștefan și ar fi botezat numeroși locuitori. Guvernatorul i-ar fi închis. În temniță, Iason și Sosipatru ar fi convertit șapte tâlhari, care au primit moarte mucenicească, precum și pe temnicerul care devenise creștin.

Povestirea continuă cu convertirea fecioarei Kerkyra, fiica guvernatorului, și cu încercările acestuia de a-i constrânge pe creștini să renunțe la credință. După moartea guvernatorului, urmașul său ar fi încercat să-i omoare pe apostoli într-un cazan cu smoală clocotită; văzându-i nevătămați, s-ar fi convertit și ar fi primit botezul cu numele Sebastian. Aceste episoade, inclusiv minunile și numărul martirilor, sunt elemente ale vieții hagiografice și nu pot fi tratate ca procese-verbale istorice independente.

Tradiția spune că Iason a rămas în Corfu până la bătrânețe și a continuat să propovăduiască împreună cu Sosipatru. Biserica medievală din Corfu închinată lor și pomenirea lor comună la 28 aprilie mărturisesc vechimea și continuitatea cinstirii locale. Lăcașul fotografiat în galerie este din jurul anului 1000 și documentează memoria ulterioară, nu biserica pe care relatarea o atribuie apostolilor.