Iuda în calendar și în Noul Testament
Biserica Ortodoxă Română îl pomenește la 19 iunie pe „Sfântul Apostol Iuda, rudenia Domnului”. În Matei 13:55, Iuda apare alături de Iacov, Iosif și Simon, între cei numiți frații lui Iisus de oamenii din Nazaret. Epistola sobornicească se deschide cu numele „Iuda” și cu prezentarea autorului drept slujitor al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacov. Aceste texte sunt repere importante, dar nu oferă singure o cronologie detaliată a vieții sale.
Ce înseamnă „rudenia Domnului”
Tradiția ortodoxă românească îl numește rudenie a Domnului. În explicațiile bisericești răsăritene, Iuda este adesea prezentat ca fiu al Dreptului Iosif dintr-o căsătorie anterioară, iar termenul „frate” este citit în acest cadru de familie. Alte tradiții creștine folosesc „văr” sau „rudă”. Este util să păstrăm distincția dintre mărturia calendarului și interpretările ulterioare ale limbajului familial din Evanghelii. El nu este Iuda Iscarioteanul, ucenicul care L-a trădat pe Iisus.
Apostol și autor al unei epistole
Cartea biblică numită Epistola lui Iuda este scurtă și îi îndeamnă pe cititori să rămână statornici în credință și să respingă învățătura pe care autorul o consideră rătăcită. În listele apostolilor apar mai multe forme ale numelui Iuda, iar identificarea exactă a autorului epistolei cu apostolul numit în calendar ține și de tradiția bisericească. În iconografia răsăriteană, apostolul este cunoscut și sub numele de Tadeul; denumirile nu trebuie confundate cu fiecare Iuda din Noul Testament.
O mărturie timpurie despre urmașii săi
Eusebiu al Cezareei, scriind în secolul al IV-lea, păstrează fragmente din istoricul creștin Hegesip, din secolul al II-lea. Acestea spun că urmașii lui Iuda, numit „fratele Domnului după trup”, au fost aduși înaintea împăratului Domițian din cauza descendenței davidice și au mărturisit credința. Pasajul este o sursă veche despre memoria familiei și urmașilor, însă nu relatează în detaliu călătoriile apostolului și nici nu stabilește sigur toate episoadele din viețile sale târzii.
Misiune, moarte și pomenire
Sinaxarele și viețile bisericești îl descriu pe Iuda ca propovăduitor al Evangheliei în afara Iudeii și îi atribuie o moarte mucenicească. Relatările diferă în privința locurilor și împrejurărilor; pentru acestea nu avem aceeași bază documentară timpurie ca pentru mențiunea lui Iuda în Noul Testament și fragmentul păstrat de Eusebiu. Pomenirea din 19 iunie păstrează memoria sa apostolică, iar galeria reunește icoane și gravuri de secole mult mai târzii, nu imagini contemporane vieții sale.