Sfântul Apostol și Diacon Parmena

Parmena, unul dintre cei șapte diaconi aleși la Ierusalim, este amintit de sinaxar pentru propovăduirea sa în Macedonia; tradițiile diferă asupra morții sale.

Menaion pentru luna iulie; imagine calendaristică de context, nu portret individual. Autor anonim; Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark).

Fotografie a unui menaion rusesc din secolul al XVII-lea; imagine de context liturgic. Shakko (Sofia Bagdasarova); Wikimedia Commons. Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Unul dintre cei șapte aleși la Ierusalim

Parmena este pomenit la 28 iulie împreună cu Prohor, Nicanor, Timon și Parmena. Faptele Apostolilor (6:1–6) relatează alegerea a șapte bărbați „plini de Duh și de înțelepciune” pentru slujirea comunității, în timp ce apostolii se dedicau rugăciunii și propovăduirii. Textul biblic îl numește, dar nu oferă o biografie individuală și nici nu descrie în detaliu misiunile ulterioare ale celor patru.

Tradiția despre misiune

Potrivit sinaxarului OCA, Parmena a propovăduit în Macedonia și a murit după o boală. Unele relatări afirmă că a primit mucenicia în vremea lui Traian, spre sfârșitul domniei acestuia. Diferența dintre variante este păstrată, fiindcă izvoarele nu oferă o biografie timpurie amplă. Aceste episoade provin din tradițiile sinaxariale transmise ulterior și trebuie deosebite de mărturia mai scurtă a Noului Testament. OCA îi pomenește împreună, precizând că au murit în locuri și la date diferite; relatările despre martiriul lor nu sunt uniforme.

Slujirea și cinstirea

Titlul de diacon amintește slujirea comunității, iar cel liturgic de apostol al celor Șaptezeci exprimă rolul misionar atribuit în tradiția Bisericii. Sunt pomeniți împreună, dar au tradiții biografice distincte. Galeria arată imagini identificate individual unde există o atribuire sigură și un menaion de context, nu portrete contemporane.