Saul din Tars și lumea sa iudaică
Pavel se prezintă în scrisorile sale drept israelit, din seminția lui Veniamin și fariseu. Faptele Apostolilor îl leagă de Tarsul Ciliciei și de studiile sale la Ierusalim. Înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a prigonit comunitatea creștină timpurie și a fost de acord cu uciderea lui Ștefan, potrivit relatării din Fapte. Aceste surse îl așază în iudaismul secolului I; nu îl descriu ca abandonându-și identitatea iudaică, ci ca interpretând Scripturile în lumina credinței sale în Hristos.
Chemarea de pe drumul Damascului
Faptele Apostolilor relatează că, în drum spre Damasc, Saul a fost orbit de o lumină și a auzit glasul lui Iisus. Ucenicul Anania l-a primit și l-a botezat. În scrisorile sale, Pavel descrie evenimentul mai concis ca o revelație a Fiului lui Dumnezeu și o chemare apostolică. Așadar, amănuntele narative vin din Fapte, iar scrisorile păstrează propria sa interpretare a convertirii. El a continuat să folosească numele Paul/Pavel în misiunea sa și s-a înțeles pe sine ca apostol trimis în special la neamuri.
Misionar și întemeietor de comunități
Pavel a călătorit prin Siria, Asia Mică și Grecia, predicând și menținând legătura cu comunitățile prin scrisori. Faptele descriu drumuri prin Cipru, Pisidia, Macedonia și Ahaia, precum și arestarea sa și transferul la Roma. Scrisorile oferă o perspectivă complementară, personală: Pavel vorbește despre greutăți, conflicte, colaboratori și colecte pentru săracii din Ierusalim. Nu toate etapele cronologiei sale pot fi aliniate fără dificultate între Fapte și scrisori; cercetătorii folosesc mai ales scrisorile drept surse timpurii pentru propriile sale gânduri și relații.
Scrisorile și învățătura
Scrisorile lui Pavel, precum 1 Tesaloniceni, Galateni, 1 și 2 Corinteni, Romani, Filipeni și Filimon, sunt printre cele mai vechi texte creștine păstrate. Ele tratează credința în Hristos, învierea, viața comunitară, libertatea și responsabilitatea, relația dintre iudei și neamuri și nădejdea eshatologică. Tradiția ortodoxă îi atribuie paisprezece epistole, incluzând Evrei, însă autorul acesteia și al altor epistole din corpusul paulin este discutat. În cercetarea modernă există consens larg că șapte epistole sunt scrise de Pavel; pentru celelalte, argumentele și concluziile diferă. Această distincție privește istoria redactării textelor și nu contestă rolul apostolului în tradiția Bisericii.
Petru, Ierusalimul și controversa din Antiohia
Pavel relatează că, la câțiva ani după chemare, a mers la Ierusalim și l-a întâlnit pe Chifa, adică Petru. Mai târziu, cei doi au fost recunoscuți ca lideri ai unor misiuni diferite: Petru între cei circumciși, Pavel între neamuri. În Epistola către Galateni, Pavel povestește că l-a mustrat public pe Petru la Antiohia, când acesta s-a retras de la mesele comune cu credincioșii dintre neamuri. Mărturia este valoroasă tocmai fiindcă nu ascunde neînțelegerea dintre lideri; ea arată cum comunitățile încercau să stabilească dacă păgânii convertiți trebuiau să adopte practicile iudaice.
Roma și tradiția martiriului
Faptele Apostolilor se încheie cu Pavel aflat la Roma, în arest la domiciliu, și nu povestește moartea sa. Clement al Romei, la sfârșitul secolului I, îl amintește ca martor care a suferit și a murit pentru credință. Eusebiu și tradiția ulterioară leagă martiriul său de Roma în vremea lui Nero și spun că, fiind cetățean roman, a fost decapitat. Data exactă nu poate fi stabilită cu siguranță din mărturiile contemporane. Bazilica Sfântul Pavel din afara zidurilor s-a dezvoltat pe locul venerat de tradiție ca mormântul său; inscripția PAULO APOSTOLO MART și alte vestigii funebre atestă vechea cinstire a apostolului la Roma.
Pomenirea și imaginile
Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Pavel împreună cu Petru la 29 iunie și îl numește Apostolul neamurilor. Icoana din Alep îl arată alături de Petru; icoana contemporană din galerie și fotografiile bazilicii oferă repere vizuale pentru memoria sa, nu portrete din timpul vieții. În aceeași zi, calendarul românesc unește pomenirea lor cu începutul Soborului Sfinților Apostoli din 30 iunie.