Sfântul Apostol Simon Zilotul

Simon Zilotul este unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Hristos, pomenit la 10 mai. Evangheliile și Faptele Apostolilor îi păstrează numele, dar oferă puține detalii biografice; tradițiile despre misiunea și moartea lui s-au dezvoltat în veacurile următoare.

Icoană rusească a Apostolului Simon Zilotul — Icoană din 1720, atribuită unui iconar rus anonim. Este o reprezentare devoțională târzie, nu un portret din vremea apostolului. Iconar rus anonim, 1720 Sursa imaginii Domeniu public

Frescă barocă a Apostolului Simon Zilotul cu fierăstrăul, simbolul său tradițional — Frescă realizată de Franz Joseph Spiegler în 1727. Fierăstrăul amintește de tradiția târzie a martiriului prin tăiere, nu de o relatare contemporană. Franz Joseph Spiegler, 1727 Sursa imaginii Domeniu public

Sfântul Apostol Simon, pictură de El Greco — El Greco, pictură de la începutul secolului al XVII-lea din seria apostolilor. Lucrarea îl identifică pe Simon; arată felul în care arta europeană l-a imaginat, nu înfățișarea istorică. El Greco, cca 1610–1614 Sursa imaginii Domeniu public (PD-Art)

Unul dintre cei doisprezece

Simon apare în listele apostolilor din Evanghelii și în Faptele Apostolilor. Matei și Marcu îl numesc „Cananeul”, iar Luca folosește forma „Zilotul” (Matei 10, 4; Marcu 3, 18; Luca 6, 15; Fapte 1, 13). Aceste nume îl deosebesc de Simon Petru și de Simon, fratele Domnului, care sunt persoane diferite.

Cuvântul „Zilotul” poate însemna „zelos” sau „plin de râvnă”. „Cananeul” este înțeles de obicei ca o formă aramaică înrudită cu această idee, nu ca dovadă sigură că Simon aparținea grupării politice a zeloților din Iudeea secolului I. Textele biblice nu îi descriu originea, ocupația ori activitatea politică. Mai târziu, tradiția apocrifă l-a identificat uneori cu mirele de la nunta din Cana; această identificare nu este consemnată în Evanghelia după Ioan.

Mărturia biblică și tradițiile despre misiune

După Înviere, Simon este enumerat între apostolii adunați la rugăciune în Ierusalim (Fapte 1, 13–14). Noul Testament nu oferă o relatare distinctă despre predica sau călătoriile sale. Viețile bisericești ulterioare îl leagă de propovăduirea Evangheliei în regiuni îndepărtate, dar traseele diferă între tradiții: unele îl trimit spre Egipt și Africa, altele spre Persia ori ținuturile din jurul Mării Negre. Relatările nu pot fi verificate ca un itinerar istoric sigur.

Tradiția despre moartea sa este de asemenea variată. Unele sinaxare spun că a fost răstignit, iar altele că a fost tăiat cu fierăstrăul; iconografia apuseană a preluat adesea fierăstrăul ca atribut. Aceste mărturii exprimă memoria liturgică și artistică a apostolului, nu acte contemporane procesului său. Biserica Ortodoxă îl cinstește ca apostol și mărturisitor al lui Hristos.

Pomenire și reprezentări

Calendarul românesc îl pomenește la 10 mai. Galeria alătură o icoană din 1720 și două reprezentări europene din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Ele ajută la observarea felului în care tradiția l-a reprezentat, însă nu sunt portrete documentare. În tabloul lui El Greco, Simon apare în seria apostolilor; în fresca lui Spiegler, fierăstrăul trimite la una dintre tradițiile despre mucenicie.