Sfântul Apostol Sosipatru, unul dintre cei Șaptezeci

Sosipatru, apostol din Ahaia și colaborator al lui Pavel, este pomenit la 28 aprilie împreună cu Iason. Tradiția îl leagă de misiunea din Corfu și de slujirea episcopală în Iconium; corespondențele dintre persoanele cu acest nume din Noul Testament nu sunt complet sigure.

Biserica Sfinților Iason și Sosipatru din Kerkyra, insula Corfu — Biserică bizantină din Corfu, închinată celor doi apostoli și legată de tradiția locală despre propovăduirea lor. Lăcașul actual datează din jurul anului 1000, nu din secolul I. Luc.T, 2011 Sursa imaginii CC BY 2.0

Biserica din secolul al XI-lea a Sfinților Iason și Sosipatru din Corfu — Fotografie a monumentului medieval care păstrează cinstirea locală a apostolilor; nu poate confirma episod cu episod relatarea misiunii lor. PLAKLE, Wikimedia Commons Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Numele lui Sosipatru în scrierile apostolice

Sosipatru este cinstit ca unul dintre cei Șaptezeci de apostoli și este pomenit în Romani 16, 21, unde Pavel trimite salutări din partea lui. Faptele Apostolilor 20, 4 menționează un Sosipatru, fiul lui Pir, din Bereea, între însoțitorii lui Pavel. Tradiția bisericească îi identifică pe acești oameni cu apostolul Sosipatru, dar textele nu afirmă direct că este vorba despre aceeași persoană. Orthodox Church in America îl numește originar din Patras, în Ahaia, și spune că a devenit ucenic al lui Pavel.

Epistola către Romani este un reper biografic autentic: arată că Pavel cunoștea și saluta un creștin pe nume Sosipatru în cercul său de colaboratori. Ea nu spune că acesta era episcop sau că a mers la Corfu. Aceste informații provin din tradiția hagiografică. OCA îl prezintă ca episcop de Iconium, unde ar fi propovăduit și murit, înainte de călătoria sa spre Kerkyra împreună cu Iason.

Propovăduirea din Corfu și memoria locală

În sinaxarul zilei, Sosipatru pornește cu Iason spre insula Kerkyra, unde cei doi predică Evanghelia, întemeiază o biserică și botează oameni. Relatarea pune accent pe curajul apostolilor în fața guvernatorului, pe convertirea unor prizonieri și pe mărturia fecioarei Kerkyra. După persecuție, tradiția spune că noul guvernator s-a convertit și i-a sprijinit pe cei doi misionari. Iason și Sosipatru ar fi continuat lucrarea pastorală pe insulă până la sfârșitul vieții.

Narațiunea nu este confirmată de izvoare contemporane păstrate, astfel că detaliile ei trebuie înțelese ca tradiție liturgică și hagiografică. Cu toate acestea, biserica medievală a Sfinților Iason și Sosipatru din Corfu arată că insula a păstrat o cinstire locală puternică a celor doi. Lăcașul existent este din secolul al XI-lea; nu trebuie confundat cu biserica din secolul I menționată în sinaxar.

Cinstire și iconografie

Sosipatru este prăznuit împreună cu Iason la 28 aprilie. O icoană menaion din secolul al XVII-lea, reprodusă în galerie, îi include în registrul zilelor lunii. Este un document vizual al calendarului liturgic și al memoriei posterioare, nu o reprezentare realizată în timpul vieții lui Sosipatru. Sursele biblice și sinaxarul se completează, dar nu au aceeași valoare pentru reconstrucția faptelor: primele atestă colaboratorul lui Pavel, iar cel de-al doilea păstrează povestirea misiunii și a cinstirii sale.