Un apologet al secolului al II-lea
Atenagora este cinstit ca apologet și părinte al Bisericii, cu pomenire la 24 iulie în calendarul OCA. Aproape nimic sigur nu se știe despre viața lui dincolo de operele care îi sunt atribuite. Titlul manuscris al Apologiei îl numește „Atenagora Atenianul, filosof și creștin”, dar originea sa ateniană nu are confirmare independentă. Unele relatări biografice târzii spun că ar fi condus școala catehetică din Alexandria; cercetătorii le privesc cu rezervă.
„Pledoarie pentru creștini”
Lucrarea sa principală, cunoscută ca Legatio pro Christianis sau Pledoarie pentru creștini, este adresată împăraților Marcus Aurelius și Commodus și este datată de obicei în jurul anului 177. Atenagora răspunde acuzațiilor frecvente la adresa creștinilor: ateismul, canibalismul și incestul. El argumentează că aceste calomnii confundă credința creștină cu practici pe care creștinii le resping și cere ca aceștia să fie judecați după fapte, nu condamnați doar pentru nume.
Despre învierea morților
A doua scriere păstrată sub numele lui, Despre învierea morților, folosește raționamente filosofice despre identitatea trupului și puterea lui Dumnezeu. Atenagora încearcă să arate că învierea nu este absurdă și răspunde obiecțiilor filosofice ale epocii. Majoritatea studiilor datează ambele opere în a doua jumătate a secolului al II-lea, dar autenticitatea tratatului despre înviere a fost discutată. Mărturiile patristice directe despre autor sunt puține, fapt care explică de ce biografia sa rămâne atât de scurtă.
Importanța și pomenirea
Atenagora oferă un exemplu rar de apărare a creștinilor prin limbajul filosofiei grecești și al argumentului juridic. Scrierile lui sunt surse directe pentru felul în care creștinii din secolul al II-lea răspundeau acuzațiilor publice și își formulau credința în Dumnezeu și în înviere. Calendarul OCA îl pomenește la 24 iulie; Doxologia nu îl enumeră în calendarul românesc al zilei. Icoana din galerie este o reprezentare modernă, iar pagina de titlu a ediției din 1706 atestă transmiterea operelor sale, nu înfățișează un portret istoric.