De la Liubech la Athos
Antonie al Peșterilor s-a născut, potrivit tradiției, în jurul anului 983 la Liubech, lângă Cernihiv, și a primit la botez numele Antipa. Dorința de viață monahală l-a purtat spre Sfântul Munte Athos, unde a fost tuns monah cu numele Antonie. După o perioadă de nevoință, egumenul l-a trimis înapoi în ținutul său pentru a împărtăși altora experiența monahală athonită.
Peștera de la Berestove și obștea Kievului
În jurul anului 1013, Antonie s-a așezat într-o peșteră lângă Berestove, în apropierea Kievului, și a viețuit în rugăciune, post și priveghere. Când au venit ucenici, între care preotul Nicon și Varlaam, peșterile s-au transformat treptat într-o obște. Teodosie, venit mai târziu, a avut un rol esențial în organizarea vieții comunitare și a devenit egumen. Antonie s-a retras într-o peșteră mai îndepărtată, fără să înceteze să îndrume obștea.
Viața sinaxarială îi atribuie întemeierea monahismului kievean și multe minuni. În relatarea medievală a Cuvintelor despre începuturile Lavrei, Antonie reprezintă legătura dintre ascetismul athonit și viața monahală a Rusului Kievean. Aceste scrieri sunt surse importante despre memoria și formarea comunității, dar episoadele lor nu au toate confirmare documentară contemporană.
Moartea, pomenirea și moștenirea
Tradiția datează adormirea sa în 1073. Este pomenit la 10 iulie; la 28 septembrie este cinstit și în soborul cuvioșilor din Lavra Pecerska. Antonie este considerat unul dintre întemeietorii spirituali ai mănăstirii, iar peșterile și icoanele lavrei au păstrat memoria sa. Galerie include imagini ale sfântului, ale peșterilor și ale lavrei, cu distincția între portretul iconografic și locurile istorice asociate.