Tinerețea și intrarea în monahism
Alexander Putilov s-a născut la 9 martie 1795, în Romanov, gubernia Iaroslavl. A crescut într-o familie numeroasă, educată acasă, și a fost atras din copilărie de viața monahală. Frații săi Timotei și Iona au intrat la Sarov; Alexander li s-a alăturat ulterior în viața de obște și a primit numele Antonie. Biografia OCA amintește că fratele lui mai mare, Moise, a devenit starețul Optinei și că Antonie a avut o relație apropiată cu el.
Egumen și povățuitor
Antonie a slujit în mai multe comunități și a fost egumen la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Maloiaroslaveț. A cerut în repetate rânduri să fie eliberat de responsabilități, dar episcopul și fratele său i-au cerut să rămână în ascultare. În 1853 a primit în cele din urmă binecuvântarea de a se retrage la Optina. Acolo a locuit lângă Moise, a primit pelerini și a dat sfaturi, deși suferea de boli trupești.
Ultimii ani și cinstirea
După moartea lui Moise, în 1862, Antonie s-a retras pentru o vreme în chilie și a citit Psaltirea pentru fratele său răposat. În 1865 a primit marea schimă, iar în iulie s-a îmbolnăvit de tifos. A continuat să primească oameni și să-i povățuiască până aproape de moarte. A murit la Optina în august 1865, la vârsta de 70 de ani. Biserica Ortodoxă Rusă a trecut bătrânii de la Optina în rândul sfinților cinstiți la nivel general în anul 2000; Antonie este pomenit la 7 august.
Locul său în tradiția Optinei
Memoria lui Antonie este legată de modelul ascultării și al răbdării: sursele hagiografice subliniază că a acceptat să poarte răspunderile obștii chiar când ar fi dorit retragerea. Portretul său din 1854, pictat de ieromonahul Gavriil, este o reprezentare apropiată de viața lui, spre deosebire de icoanele realizate ulterior.
Despre imagini
Portretul a fost pictat în timpul vieții lui Antonie. Fotografia celei de-a doua imagini arată biserici ale Optinei, mănăstirea în care a slujit și a locuit în ultimii ani.