Antiohia, pustia și mutarea la Constantinopol
Doxologia îl numește Die, iar sursele grecești și engleze folosesc Dius sau Dios; este aceeași pomenire de la 19 iulie. S-a născut în Antiohia Siriei, spre sfârșitul secolului al IV-lea, într-o familie creștină. După o perioadă de asceză, potrivit vieții lui a primit în vedenie îndemnul de a merge la Constantinopol. S-a așezat într-un loc izolat în afara zidurilor orașului, unde a dus viață de post, priveghere și rugăciune.
Obștea și slujirea oamenilor
Pe măsură ce oamenii au venit să-i ceară sfat, vindecare și ajutor, Dius a împărțit săracilor cele primite. Împăratul Teodosie al II-lea și patriarhul Atticus ar fi vizitat locul și au sprijinit întemeierea unei mănăstiri; Dius a fost hirotonit preot și a devenit egumen. Viața hagiografică îi atribuie minuni, între care izvorârea apei dintr-o fântână și învierea unui om înecat.
Cronologia tradiției și prudența istorică
Tradiția spune că Dius s-a îmbolnăvit grav la bătrânețe, și-a luat rămas-bun de la frați și a fost socotit mort; apoi s-a ridicat, spunând că Dumnezeu i-a mai dăruit cincisprezece ani. A murit ulterior și a fost îngropat la mănăstirea sa. Un studiu academic recent analizează dosarul hagiografic și arată că Dius este rar tratat în istoriografia modernă, iar informațiile despre fondarea exactă a mănăstirii sunt incerte. De aceea, minunile și episoadele biografice sunt prezentate ca tradiție, pe când plasarea lui în istoria monahismului constantinopolitan este susținută de cultul și textele sale.
Galeria
Nu am găsit o icoană individuală a lui Dius cu proveniență sigură; imaginile sunt ilustrații de context despre Constantinopolul creștin și monahismul vechi.