Pustnicul de pe râul Vîg
Herman trăia ca pustnic lângă râul Vîg, în nordul Rusiei. În 1429 l-a întâlnit pe monahul Savatie de la Valaam, aflat în căutarea unui loc retras. Herman i-a vorbit despre insulele Solovki, iar cei doi au traversat marea și s-au așezat acolo. Au trăit împreună șase ani, sub înălțimile Sekir, într-o așezare monahală timpurie.
Viața pe insulă și mărturia despre primii monahi
După moartea lui Savatie, Herman a continuat nevoința alături de Zosima și a rămas pe insulă mai bine de cincizeci de ani. Neștiutor de carte, a cerut clericilor să consemneze amintirile sale despre Savatie, Zosima și întâmplările de la începutul obștii. A făcut călătorii primejdioase pe mare pentru nevoile mănăstirii și a rămas legat de comunitatea Solovki până la bătrânețe.
Moartea și descoperirea moaștelor
Herman a murit în 1479 la mănăstirea Antoniev din Novgorod, în timpul unei călătorii. Trupul i-a fost dus spre Solovki, dar a fost îngropat temporar la o capelă din satul Havronin, lângă râul Svir. Când au mutat mormântul în 1484, tradiția spune că moaștele au fost găsite neputrezite. OCA comemorează la 30 iulie descoperirea lor; profilul de față explică această sărbătoare și nu o confundă cu data adormirii.