Copilăria și alegerea vieții monahale

Ilie Iacob s-a născut la 23 iulie 1913 în satul Crăiniceni, comuna Horodiștea, județul Botoșani, într-o familie de țărani credincioși. Părinții săi, Maxim și Ecaterina, au murit când el era foarte mic: mama la șase luni după naștere, iar tatăl în timpul Primului Război Mondial. A fost crescut de bunica Maria. A urmat școala primară și gimnaziul, apoi a ales viața monahală la Mănăstirea Neamț, în 1933.

La Mănăstirea Neamț și plecarea în Țara Sfântă

La 8 aprilie 1936 a fost tuns în monahism cu numele Ioan. În 1936 a plecat în pelerinaj la Locurile Sfinte și a rămas în Țara Sfântă. A viețuit la Mănăstirea Sfântul Sava din pustiul Iudeii, una dintre vechile comunități monahale ale regiunii, unde a îndeplinit ascultări și s-a îngrijit de bolnavi. În 1939–1940 s-a retras pentru o vreme în peștera Hozeva, iar în anii războiului a trecut prin internarea de pe Muntele Măslinilor, alături de alți monahi români.

Preot și slujitor al românilor de la Iordan

A fost hirotonit diacon în mai 1947, apoi preot și egumen al Schitului românesc de la Iordan. A slujit pelerinii și obștea, a îngrijit bolnavi și a scris poezii și texte duhovnicești. În 1952 s-a retras din nou în pustie, la peștera Sfânta Ana din apropierea Mănăstirii Sfântul Gheorghe din Hozeva. Acolo a dus o viață de rugăciune și nevoință, cu vizite rare și corespondență cu cei care îi cereau sfatul.

Moartea și cinstirea lui

Ioan Iacob a murit la 5 august 1960, în peștera sa din pustiul Hozevei. Potrivit mărturiilor monahilor de la Hozeva, trupul a fost găsit neputrezit la deschiderea mormântului, douăzeci de ani mai târziu, și a fost așezat în biserica mănăstirii. Aceasta este o mărturie bisericească despre cinstirea moaștelor, nu o constatare independentă expusă aici ca fapt medico-legal. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în 1992; Patriarhia Ierusalimului l-a înscris în rândul sfinților în 2016. Este prăznuit la 5 august.

Scrierile și locul său în tradiție

Este cunoscut ca poet și autor de texte religioase românești, între care „Hrană duhovnicească” și versuri despre viața pelerinului și a monahului. Scrierile sale au circulat în mediile ortodoxe românești din Țara Sfântă și apoi în România. Cinstirea lui leagă experiența monahală de la Neamț de comunitățile românești din Palestina și de tradiția pustnicilor din Hozeva.

Despre imagini

Ambele fotografii arată Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Hozeva, unde sunt păstrate moaștele și care se află în regiunea pustiei în care a viețuit Ioan Iacob. Ele documentează locul, nu sunt portrete ale sfântului.