Înainte de călugărie, Ignatie se numea Ioan și provenea din Eski Zagora, în regiunea bulgară Târnovo. Familia lui a fost lovită de violențele conflictelor dintre creștini și autoritățile otomane: tatăl său a fost ucis după ce a refuzat să lupte împotriva altor ortodocși, iar mama și surorile au fost luate captive și convertite. Ioan a fugit și a găsit adăpost la o femeie ortodoxă, apoi a intrat în Mănăstirea Rila, unde a trăit șase ani sub îndrumarea unui bătrân.
După o perioadă petrecută acasă, Ioan s-a întors la viața monahală, primind numele Ignatie. În tradiția sinaxarială, experiențele familiei sale și întâlnirea cu mărturiile altor noi mucenici i-au format hotărârea de a mărturisi credința. S-a stabilit la Athos și a fost pregătit duhovnicește de monahi, apoi a călătorit la Constantinopol. Acolo a refuzat să renunțe la creștinism și a fost omorât prin strangulare în octombrie 1814, potrivit OCA.
Relatarea biografică este o sursă bisericească târzie față de evenimente, dar oferă date concrete despre comunitățile balcanice din secolul al XIX-lea și despre memoria convertirilor forțate, refugiului și revenirii la Ortodoxie. Nu trebuie confundat cu Ignatie al Antiohiei, episcopul și autorul creștin din secolul al II-lea; sunt sfinți diferiți, cu același nume.
Ignatie este pomenit la 8 octombrie în legătură cu ziua martiriului și împreună cu Eftimie și Acachie la 1 mai. Fotografiile din galerie documentează mănăstiri athonite contemporane, în legătură cu formarea monahală și păstrarea moaștelor grupului.