Naxos, Smirna și începutul unei vocații
Nicolae Kallivroutsis s-a născut în 1749 pe insula Naxos, într-o familie evlavioasă. A învățat mai întâi în satul natal, apoi la Smirna, unde a studiat teologia, literatura greacă veche și limbi occidentale. Întors pe Naxos în contextul tulburărilor politice din regiune, i-a cunoscut pe monahii colivari, care l-au introdus în viața ascetică și în dezbaterile despre pomenirea morților duminica. L-a întâlnit și pe Macarie al Corintului, cu care a început o lucrare editorială de mare amploare.
Athosul și numele Nicodim
În 1775 a intrat în Mănăstirea Dionisiu de la Athos și a primit numele Nicodim. A slujit ca secretar și citeț, apoi s-a retras în chilii de la Careia și Capsala pentru studiu și rugăciune. Deși își dorea o retragere completă, a acceptat să lucreze pentru obștea monahală și pentru cititorii din afara mănăstirilor. Viața sa a unit disciplina isihastă cu o activitate intelectuală intensă: copiere, traducere, diortosire, comentariu și editare.
Cărțile și proiectul său bisericesc
Împreună cu Macarie al Corintului a pregătit Filocalia pentru tipar, colecție de texte patristice despre rugăciune și curățirea inimii, publicată la Veneția în 1782. A lucrat la Everghetinos, la scrierile lui Simeon Noul Teolog și la Pidalion, colecție comentată de canoane. A redactat și Sinaxarul, Noul Martirologiu, Manualul duhovnicului, Hristoitia și adaptări ale unor lucrări occidentale precum Războiul nevăzut. Aceste proiecte au contribuit la renașterea filocalică greacă și au avut influență și în spațiul românesc și slav.
Nicodim nu era doar compilator: compara manuscrise și tradiții canonice și adăuga explicații pastorale. Unele ediții au circulat cu intervenții editoriale contestate chiar de el; episodul Pidalionului arată că istoria tiparului și a transmiterii textelor trebuie deosebită de intenția autorului. Lucrările sale sunt surse importante pentru spiritualitate și drept canonic, dar reflectă polemicile bisericești ale epocii.
Adormirea și moștenirea
Slăbit de boală și epuizat de muncă, a murit la 14 iulie 1809 în Capsala, la Muntele Athos. Biserica Ortodoxă l-a canonizat în 1955. Este pomenit ca mare dascăl al Bisericii și isihast; influența sa se vede în edițiile și traducerile care au făcut literatura patristică accesibilă generațiilor de clerici, monahi și mireni.
Imagini
Galeria cuprinde portrete iconografice ale lui Nicodim, o imagine a Mănăstirii Dionisiu unde a intrat în monahism și peisaje athonite asociate mediului său de lucru. Imaginile de locaș sunt contextualizate ca atare.