Din Vaslui la Muntele Athos

Nifon Ionescu s-a născut în 1807 în ținutul Vasluiului, într-o familie săracă și credincioasă. În 1826 a intrat în obștea arhimandritului Irinarh Roseti de la Horaița și a primit numele monahal Natanail. În 1840 a plecat cu monahul Nectarie Crețu spre Muntele Athos. Au viețuit mai întâi la Cutlumuș și apoi la Schitul Sfânta Ana; acolo Natanail a fost tuns în schima mare cu numele Nifon.

Întemeierea Schitului Prodromu

Nifon și Nectarie au adunat ucenici români și au căutat să întemeieze o așezare românească recunoscută în Athos. În 1850 s-au întors în Moldova, au fost hirotoniți preoți și au cerut sprijinul mitropolitului Sofronie Miclescu și al domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Cu sprijin financiar și negocieri cu Marea Lavră, chilia Vigla Ianicopoli a fost recunoscută ca schit românesc. În 1852 au pus temelia bisericii cu hramul Botezul Domnului; aceasta a fost pictată și sfințită în 1860, când Nifon a devenit stareț.

Rânduiala obștii și retragerea

Sub conducerea lui Nifon, obștea s-a organizat în jurul slujbelor zilnice, ascultărilor și mesei comune. A amenajat o bolniță pentru călugării bolnavi și, împreună cu Nectarie, a încurajat o școală de muzică psaltică. În 1870 s-a retras din stăreție și a revenit pentru o vreme în țară, unde a întemeiat Schitul Bucium ca metoc al Prodromului. Apoi s-a întors la Athos și s-a nevoit într-o peșteră de lângă mare, alături de un mic paraclis.

Ultimii ani și prudența asupra titulaturii

Potrivit biografiei lui Ioanichie Bălan, Nifon a murit în 1901, la vârsta de 94 de ani, iar ucenicii l-au îngropat într-un loc ascuns, după dorința sa. Peștera este cunoscută în tradiția locală drept Peștera Părintelui Nifon. Doxologia îl înscrie în calendarul de 13 iulie sub titulatura de Cuvios; materialul biografic mai vechi citat în aceeași pagină se încheie însă cu o rugăciune pentru numărarea lui între sfinți. Din acest motiv, articolul prezintă exact tradiția calendarului folosit și nu deduce singur o dată formală a canonizării.

Imagini

Fotografiile arată Schitul Prodromu, biserica și viața monahală din așezământul pe care Nifon l-a întemeiat și condus. Nu există în fișierele selectate un portret contemporan identificat sigur al lui Nifon; imaginile cu obștea și frescele sunt marcate explicit drept context.