Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare

Pahomie cel Mare (cca 292–346/348), monah egiptean, a organizat în Egiptul de Sus una dintre primele mari comunități monahale de viață comună, cunoscută drept koinonia. Tradiția îl leagă de o regulă comună, de Tabennisi și de formarea unei obști feminine conduse de sora sa Maria.

Icoană coptă reprezentându-l pe Sfântul Pahomie cel Mare — Icoană coptă a lui Pahomie, numit și Abba Pahomie. Reprezentare devoțională; nu este portret contemporan al monahului din secolul al IV-lea. Autorul nu este identificat; Wikimedia Commons Sursa imaginii Domeniu public (PDM)

Interiorul bisericii de la mănăstirea coptă Deir el-Anba Bakhum din Luxor — Interiorul unei biserici din mănăstirea coptă Deir el-Anba Bakhum, închinată Sfântului Pahomie. Lăcașul actual este un reper al memoriei sale în Egipt, nu identificarea mănăstirii antice de la Tabennisi. Roland Unger, 2009 Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Grădina mănăstirii Deir el-Anba Bakhum, dedicată Sfântului Pahomie — Grădina mănăstirii Deir el-Anba Bakhum din Luxor, fotografiată în 2009. Imagine de context a unei comunități monahale copte moderne asociate cu memoria lui Pahomie. Roland Unger, 2009 Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Convertirea și viața pustnicească

Pahomie s-a născut în Egiptul de Sus, într-o familie păgână, probabil la sfârșitul secolului al III-lea. Biografiile monahale spun că a fost recrutat în armata romană și că, în timpul unei opriri, a fost impresionat de creștinii care îi ajutau pe soldați. După încheierea serviciului militar a primit botezul și a căutat îndrumare ascetică de la pustnicul Palamon. Detaliile convertirii sunt transmise de Viețile lui Pahomie, texte hagiografice redactate în mai multe versiuni și limbi; cronologia modernă diferă între aproximativ 346 și 348 pentru moartea sa.

Tabennisi și viața în obște

În jurul anilor 320, Pahomie a întemeiat la Tabennisi, în Egiptul de Sus, o comunitate în care monahii trăiau, munceau și se rugau împreună. Organizarea pakhomiană punea accent pe rugăciune și ascultare, dar și pe muncă, grija față de bolnavi și responsabilități împărțite pentru nevoile obștii. Comunitatea a crescut într-o rețea de mănăstiri, numită koinonia, condusă împreună cu ucenici precum Teodor și Horsiesi. Sora lui, Maria, a devenit în tradiție conducătoarea unei obști feminine de pe celălalt mal al Nilului.

Pahomie este adesea numit întemeietorul monahismului cenobitic, adică al vieții monahale organizate în comunitate. Formularea trebuie nuanțată: cercetarea academică arată că au existat și alte forme de viață comună, iar meritul lui a fost să organizeze o rețea influentă de mănăstiri și să transmită o regulă monahală timpurie. Această diferență dintre tradiția encomiastică și analiza istorică ajută la înțelegerea contribuției sale fără a pretinde că a inventat singur orice formă de viață comună.

Moștenire și cinstire

Pahomie a murit în timpul unei epidemii care a cuprins regiunea, în jurul anului 346 sau 348, iar conducerea comunității a fost continuată de succesorii săi. Tradiția ortodoxă îl pomenește la 15 mai și îl cinstește ca părinte al monahismului de obște. Galeria include o icoană coptă, o menologhie pictată din secolul al XVII-lea și două fotografii ale mănăstirii moderne Deir el-Anba Bakhum din Luxor, închinată lui. Aceasta din urmă ilustrează memoria sa vie în Egipt, nu locul antic al obștii de la Tabennisi.