Pomenirea și locul său
Calendarul Doxologia îl pomenește pe 10 iulie pe Cuviosul Sava Vatopedinul. Tradiția îl prezintă ca ierodiacon al Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte Athos, cu ascultare în altar. Nu trebuie confundat cu alți monahi numiți Sava, inclusiv cu Sfântul Sava al Serbiei.
Icoana ascunsă în altar
Potrivit vieții sale, când pirații au năvălit asupra mănăstirii, Sava a luat icoana Maicii Domnului numită Vimatarissa („cea din altar”) și Sfânta Cruce și le-a ascuns într-un puț din altar. El a fost luat prizonier și dus în Creta. După eliberare s-a întors la Vatoped și le-a spus monahilor unde ascunsese odoarele. Icoana ar fi fost găsită în apă, stând dreaptă, cu candela aprinsă deasupra ei.
Relatarea pune în centru slujirea discretă a unui monah însărcinat cu altarul: în fața primejdiei, el protejează obiectele de cult și păstrează vie memoria locului ascuns. Minunea descoperirii icoanei aparține tradiției hagiografice transmise de Biserică; sursele disponibile nu oferă o datare sigură a atacului sau o biografie documentară independentă.
Cinstire și reprezentări
Sava este cinstit în legătură cu Vatopedul și cu istoria icoanei Vimatarissa. Viața sa, păstrată în sinaxare, este scurtă în comparație cu aceea a marilor sfinți athoniți; de aceea, nu se pot reconstitui cu certitudine anii vieții sau împrejurările captivității. Imaginile mănăstirii din galerie oferă context geografic pentru tradiția sa, iar icoana este reprezentată în arta religioasă ulterioară.