Începuturile vieții monahale
Sila s-a născut în 1697 în ținutul Botoșanilor. A intrat de tânăr în viața monahală la Schitul Orășeni și, în jurul vârstei de 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei. A fost primit de starețul Teodosie, apoi hirotonit și rânduit să poarte grijă de gospodăria schitului. Sursele mănăstirii reconstituie parcursul lui din însemnări, inscripții și memoria obștii; unele relatări diferă cu câțiva ani asupra datei sosirii sale, așa că vârsta aproximativă este mai sigură decât o zi exactă.
Egumen și ziditor al schitului
În jurul anului 1753–1754, mitropolitul Iacob Putneanul l-a numit egumen. Cu binecuvântarea acestuia, Sila a organizat ridicarea unei biserici de piatră cu hramul Bunei Vestiri, începută în 1754 și sfințită în 1758. A condus obștea timp de 27 de ani și era căutat ca duhovnic. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, legăturile schitului cu Moldova au fost întrerupte, iar sprijinul financiar s-a redus; corespondența și mărturiile locale descriu lipsurile comunității.
Ultimii ani și cinstirea
La 10 martie 1781, Sila s-a retras din stăreție și l-a desemnat pe Natan drept urmaș. A murit la 23 aprilie 1783, după mai bine de șase decenii de viețuire la Sihăstria Putnei. Inscripția de pe piatra sa funerară, regăsită în 1990, confirmă anul și data morții. Moaștele celor trei cuvioși au fost descoperite în 1990, când au început lucrările de refacere a schitului. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat în 2016, stabilind pomenirea comună la 16 mai. Fotografiile din galerie arată locul lor de nevoință și pelerinajul de astăzi.