Tinerețea și intrarea în monahism
Teodor s-a născut în Egipt, în jurul începutului secolului al IV-lea, într-o familie creștină înstărită. Viața lui, păstrată în tradiția hagiografică, spune că a părăsit casa la 14 ani pentru a intra într-o mănăstire. Auzind despre Pahomie cel Mare, a mers la Tabennisi și a devenit ucenicul acestuia. Relatarea subliniază ascultarea sa și grija pentru frați; episoadele despre plecarea de acasă și refuzul de a-și întâlni mama sunt motive hagiografice, transmise pentru a ilustra votul monahal.
„Cel Sfințit” și conducător al obștii
Teodor a primit numele de „cel Sfințit” deoarece, potrivit tradiției, a fost primul din obștea sa hirotonit preot. Pahomie i-a încredințat învățarea Scripturii și administrarea mănăstirii Tabennisi, iar după moartea părintelui său duhovnicesc, Teodor a condus întreaga rețea monahală din Tebaida. În biografiile pahomiene apare ca organizator și continuator al vieții cenobitice, într-o comunitate unde munca, rugăciunea, ascultarea și grija de bolnavi erau trăite împreună.
Tradiția spune că Teodor a fost cunoscut de Sfântul Atanasie al Alexandriei și că a murit în 368, la bătrânețe. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 16 mai. Sursele biografice sunt Viețile monahale ale lui Pahomie și ucenicilor săi, care combină memoria comunității cu narațiuni edificatoare; de aceea, detaliile miraculoase sunt prezentate ca tradiție, în vreme ce rolul său în conducerea obștii este elementul central transmis de calendar și de sinaxare.
Imaginile
Galeria conține o icoană modernă identificată drept Teodor cel Sfințit și două fotografii ale mănăstirii copte Deir el-Anba Bakhum din Luxor, închinate lui Pahomie, îndrumătorul lui Teodor. Acestea oferă context monahal egiptean, dar nu sunt prezentate ca imagini ale mănăstirii antice de la Tabennisi.