Sfântul Ierarh Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului

Epifanie al Salaminei (cca 310–403) a fost monah, episcop al Ciprului și autor creștin de limbă greacă. Este cunoscut mai ales pentru Panarion, o amplă lucrare polemică despre mișcările religioase ale Antichității târzii; este pomenit la 12 mai.

Mozaic bizantin cu Sfântul Epifanie al Salaminei, din Catedrala Sfânta Sofia din Kiev — Fragment de mozaic din secolul al XI-lea reprezentându-l pe Epifanie al Salaminei. Reprezentare realizată la peste șase veacuri după viața lui. Autor anonim; fotografie încărcată de Віталій Плекан Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Icoană din secolul al XVIII-lea a Sfântului Epifanie al Ciprului — Icoană de la începutul secolului al XVIII-lea, aflată la Muzeul de Artă Ecleziastică din Moscova. Nu este un portret din Antichitate. Iconar anonim; fotografie încărcată de Віталій Плекан Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Ruinele teatrului antic din Salamina, Cipru — Ruine de la Salamina, reședința episcopală a lui Epifanie, numită Constantia în epoca sa. Imaginea arată situl antic, nu o clădire creștină asociată direct cu episcopul. Gustavobw, 1998 Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Formarea monahală și episcopatul din Cipru

Epifanie s-a născut în jurul anului 310, în Palestina, probabil în apropiere de Eleutheropolis. Datele exacte și unele episoade ale tinereții sale sunt cunoscute din biografii hagiografice târzii. A petrecut o perioadă în Egipt, apoi a întemeiat o mănăstire în Palestina și a devenit cunoscut ca ascet și cunoscător al limbilor și tradițiilor creștine. În jurul anului 367 a fost ales episcop al Salaminei din Cipru, numită și Constantia.

Ca episcop, a fost implicat în disputele teologice ale vremii și a călătorit în diferite regiuni ale Imperiului. Izvoarele îl descriu ca apărător energic al credinței nicene, dar și ca polemist necruțător. În ultimii ani a intrat în conflict cu Ioan Gură de Aur în controversa origenistă de la Constantinopol; relatarea despre această confruntare este păstrată mai ales de Socrate Scolasticul și Sozomen, care interpretează evenimentele diferit de viața lui bisericească.

Scrieri și felul de a le citi

Opera sa principală, Panarion („cutia cu leacuri”), a fost alcătuită aproximativ între 374 și 377. Ea descrie și combate numeroase grupări pe care Epifanie le considera erezii. Pentru istoricul modern, lucrarea este o sursă valoroasă deoarece păstrează fragmente, nume și informații despre comunități religioase, dar este polemică și nu trebuie folosită ca descriere neutră a adversarilor. A mai scris Ancoratus, tratat despre credință, precum și lucrări biblice și scrisori.

Epifanie a murit în 403 pe drumul de întoarcere din Constantinopol spre Cipru. Tradiția spune că trupul său a fost primit cu mare cinste la Salamina și îngropat la 12 mai într-o biserică pe care o zidise. Biserica îl pomenește ca ierarh și mărturisitor. Imaginile galeriei arată două reprezentări ulterioare și ruinele Salaminei, reședința episcopală antică; acestea sunt dovezi vizuale despre memoria și geografia sa, nu imagini din epoca lui.