Ce putem ști și ce rămâne tradiție
Despre Ghelasie nu s-a păstrat o biografie contemporană amplă și nici nu se cunosc sigur locul și anul nașterii sau data morții. Biserica Ortodoxă Română îl cinstește ca sfânt ierarh legat de Mănăstirea Râmeț, cu pomenirea la 30 iunie. În sinaxarele și relatările bisericești, el apare ca sihastru în Munții Apuseni, apoi egumen la Râmeț și arhiepiscop al Transilvaniei. Aceste detalii alcătuiesc tradiția hagiografică locală și bisericească; ele nu sunt toate confirmate de documente independente păstrate.
Inscripția de la Râmeț și disputa datării
O inscripție slavonă descoperită în biserica veche a Mănăstirii Râmeț a fost citită tradițional ca menționând zugravul Mihul de la Crișul Alb, arhiepiscopul Ghelasie, regele Ludovic și data de 2 iulie 1377. Istorii bisericești și sinaxare au folosit această lectură pentru a-l plasa pe Ghelasie în secolul al XIV-lea și pentru a-l considera unul dintre cei mai vechi ierarhi ortodocși transilvăneni cunoscuți nominal.
Într-un studiu publicat în 2020 în revista de specialitate Museikon, istoricul de artă Ana Dumitran reevaluează lectura și cronologia picturilor. Pe baza comparației epigrafice și artistice, studiul propune că stratul cu inscripția ar aparține perioadei 1503–1516, nu anului 1377. În acest context, autoarea sugerează că arhiepiscopul Ghelasie ar putea fi egumenul Ghelasie de la Mănăstirea Peri. Este o ipoteză academică publicată și argumentată, care contestă interpretarea tradițională; nu trebuie prezentată ca o concluzie unanim acceptată sau ca o infirmare a cinstirii religioase. În lipsa unei biografii contemporane sigure, identificarea exactă a sfântului rămâne o problemă deschisă.
Ghelasie în memoria mănăstirii
Tradiția de la Râmeț spune că Ghelasie s-a retras în valea pârâului, a dus viață ascetică și a slujit obștea ca egumen, înainte de a fi chemat la arhierie. Relatările bisericești îl descriu ca povățuitor al monahilor și al credincioșilor din satele din jur. Aceste portrete exprimă felul în care comunitatea și-a păstrat memoria unui păstor și nevoitor; sursele disponibile nu ne permit să reconstruim cu certitudine itinerarul, anii slujirii ori întinderea jurisdicției sale.
Relatările locale vorbesc și despre descoperirea unor moaște și despre vindecări atribuite rugăciunilor către sfânt. Acestea fac parte din tradiția de cinstire a mănăstirii și sunt relatate ca experiențe religioase, nu ca rezultate ale unei verificări medicale ori arheologice independente. Distincția ajută cititorul să înțeleagă atât viața de credință a locului, cât și limitele documentelor istorice.
Canonizarea și ziua de pomenire
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților în 1992, iar sărbătoarea sa anuală este la 30 iunie. Această recunoaștere instituțională a extins cinstirea locală la nivelul întregii Biserici. În calendarul aceleiași zile se află și Soborul celor Doisprezece Apostoli, astfel încât pomenirea lui Ghelasie este celebrată alături de una dintre marile sărbători apostolice ale lunii.
Locul și imaginile
Mănăstirea Râmeț se află în Munții Trascăului, în județul Alba. Biserica veche păstrează picturi și inscripții care au făcut-o importantă pentru istoria artei și a comunităților ortodoxe din Transilvania. Fotografiile din galerie arată biserica și ansamblul actual; ele oferă context locului de cinstire și nu îl reprezintă pe Ghelasie. Nu s-a păstrat un portret contemporan verificabil al sfântului.