De la școala bucureșteană la obștea lui Paisie

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul s-a născut la București în 1765 și a primit la botez numele Gheorghe. A învățat la școala de la Mănăstirea Sfântul Sava, unul dintre centrele importante de educație ale epocii. În jurul anului 1790 a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde a fost tuns în monahism de Sfântul Paisie Velicicovschi și a primit numele Grigorie. A devenit ierodiacon și s-a format într-o comunitate preocupată de rugăciune, traducere și reînnoirea vieții monahale.

Călătoria la Athos și munca de traducător

Tradiția biografică îl leagă și de o perioadă petrecută la Muntele Athos, unde a căutat formare duhovnicească. Împreună cu ieromonahul Gherontie, a tradus din greacă lucrări de folos pastoral și teologic. Printre titlurile asociate activității sale se numără „Carte folositoare de suflet”, tipărită în 1799, tâlcuiri la Evanghelii și texte ale Sfinților Părinți. Catalogul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj păstrează, de pildă, înregistrarea unei cărți din 1824 adunate și traduse sub binecuvântarea sa. Munca lui a făcut accesibile în română texte care circulau în mediul monahal și teologic grecesc.

Mitropolit într-o perioadă de criză

În 1823, Grigorie a fost ales mitropolit al Țării Românești. A păstorit până în 1834, cu o întrerupere de peste patru ani provocată de ocupația și administrația rusă instaurată în Principate în timpul războiului ruso-otoman început în 1828. A trecut prin exil la Chișinău și Buzău, apoi la Căldărușani. S-a întors la București în 1833 și și-a reluat slujirea. Această perioadă arată cât de strâns se intersectau viața Bisericii și presiunile politice ale epocii.

Școli, cărți și grijă pastorală

Ca mitropolit, a sprijinit școli teologice în centrele eparhiale de la Argeș, Râmnic și Buzău, a contribuit la restaurarea Catedralei Mitropolitane din București și s-a îngrijit de tipărirea „Vieților Sfinților”. Relatările bisericești îl descriu oferind hrană, adăpost și cărți săracilor, văduvelor și orfanilor. La moartea sa, în 1834, ar fi rămas cărți pregătite pentru a fi dăruite elevilor. Supranumele „Dascălul” rezumă această combinație de erudiție, traducere și preocupare pentru învățătura comunității.

Cinstirea și memoria sa

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în 2006 și a stabilit pomenirea la 22 iunie, ziua trecerii sale la cele veșnice. Moaștele sale se află la Mănăstirea Căldărușani, loc în care a viețuit și care rămâne un reper al memoriei sale. Galeria cuprinde semnătura sa dintr-o lucrare tipărită, fotografii ale mănăstirii și un tablou de epocă ce evocă mediul monahal; călugărul pictat nu este identificat drept Grigorie.