Sfântul Ierarh Luca al Crimeei, Arhiepiscopul Simferopolului

Chirurg și profesor de medicină devenit episcop, Valentin Voino-Iasenețki a îmbinat practica medicală cu slujirea bisericească și a trecut prin ani de arest și exil sovietic.

Icoana ortodoxă a Sfântului Luca al Crimeei în biserica Sfântul Nicolae din Batumi — Icoană contemporană fotografiată la Batumi; înfățișează sfântul, dar nu este un portret din timpul vieții. Wikivorker, fotografie proprie, 2024; CC0 Sursa imaginii CC0 1.0

Monument al Sfântului Luca Voino-Iasenețki din Krasnoiarsk — Monument modern dedicat chirurgului și arhiepiscopului în orașul unde a activat în timpul războiului. MBH, fotografie proprie, 2015 Sursa imaginii CC BY 4.0

Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Simferopol, orașul păstorit de Luca al Crimeei — Imagine de context a orașului în care Luca a fost arhiepiscop și unde a murit în 1961; clădirea nu este prezentată ca locul său de înmormântare. A.Savin (Wikimedia Commons), fotografie proprie, 2014 Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Placă memorială la spitalul unde a lucrat chirurgul Valentin Voino-Iasenețki — Placă memorială la spitalul zemstvo din Pereslavl unde a lucrat Voino-Iasenețki; documentează memoria carierei sale chirurgicale. PereslavlFoto, fotografie proprie, 2014 Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Valentin Voino-Iasenețki: medicul

Valentin Feliksovici Voino-Iasenețki s-a născut în 1877 la Kerci, în Crimeea. După studii de artă, a ales medicina și a absolvit facultatea din Kiev în 1903. A lucrat în spitale din zone rurale și a servit ca chirurg în timpul războiului ruso-japonez. Cercetările sale în anestezia regională și chirurgia infecțiilor au devenit importante pentru practica medicală; cartea sa „Eseuri despre chirurgia purulentă” a apărut în 1934 și a fost distinsă cu Premiul Stalin în 1946.

Hirotonirea și persecuția

După moartea soției sale, a fost tuns în monahism cu numele Luca și hirotonit preot, apoi episcop. Hirotonirea sa din 1923 a avut loc într-o perioadă de presiune sovietică asupra Bisericii. Arestat în 1923, a petrecut ani în închisoare și exil, inclusiv în Siberia și nordul Rusiei; chiar și în detenție a continuat să trateze pacienți și să scrie. Biografiile ortodoxe transmit episoadele de interogatoriu și exil, iar studiile medicale independente confirmă parcursul său profesional și contribuțiile chirurgicale.

Arhiepiscop în vreme de război și cinstirea sa

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a condus activitatea chirurgicală într-un spital militar din Krasnoiarsk și a primit Premiul Stalin pentru munca sa medicală. În 1946 a fost numit arhiepiscop al Crimeei și Simferopolului. Spre sfârșitul vieții și-a pierdut vederea; a murit la Simferopol la 11 iunie 1961. A fost proclamat sfânt local al Crimeei în 1995, canonizat pentru cinstire locală în 1996 și trecut în rândul sfinților cinstiți de întreaga Biserică Rusă în 2000. Biserica îl pomenește la 11 iunie, data adormirii în calendarul civil folosit aici. Galeria cuprinde icoana sa, monumente memoriale și repere ale activității medicale și episcopale.