Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Țării Românești

Neofit Cretanul (1690–1753), mitropolit al Țării Românești, a sprijinit tipărirea cărților în română, educația și ajutorarea celor aflați în dependență pe moșiile Mitropoliei. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în 2022, iar proclamarea publică a avut loc în 2023.

Icoană a Sfântului Ierarh Martir Neofit Cretanul — Icoană modernă a sfântului, publicată de Doxologia; nu este un portret realizat în timpul vieții sale. Doxologia.ro Sursa imaginii Drepturi rezervate editorului; imagine afișată cu trimitere la sursă

Catedrala Patriarhală din București, sediul mitropoliei Țării Românești — Imagine de context a centrului mitropolitan bucureștean în care a slujit Neofit; clădirea actuală nu trebuie confundată cu un portret sau cu o vedere din vremea sa. CrisNYCa, Wikimedia Commons Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Vedere istorică a Mitropoliei din București — Imagine istorică a ansamblului mitropolitan din București; folosită pentru cadrul instituțional, nu ca document contemporan vieții lui Neofit. Carol Popp de Szathmari; Wikimedia Commons Sursa imaginii Domeniu public

Dealul Mitropoliei din București — Vedere de pe Dealul Mitropoliei, reper topografic al reședinței mitropolitane. Diego Delso, Wikimedia Commons Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Un ierarh venit din Creta

Neofit s-a născut în Creta, în jurul anului 1690, și a ajuns în Țara Românească în mediul cultural al curții lui Constantin Mavrocordat. A fost mai întâi profesor pentru copiii domnitorului, apoi a urcat treptele slujirii bisericești. În 1738 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, funcție pe care a păstrat-o până la moarte. Sursele biografice îl descriu drept cărturar grec devenit un promotor important al culturii românești; apartenența sa la o cultură greacă nu l-a împiedicat să susțină folosirea limbii române în viața bisericească.

Cărți, școală și instituții

În vremea lui Neofit, cartea tipărită era o unealtă pastorală și una de formare a limbii scrise. El a încurajat tipărirea și circulația cărților de slujbă și de învățătură în română, a organizat biblioteca Mitropoliei și a sprijinit educația. La Pătroaia a întemeiat o școală publică întreținută din resurse bisericești, astfel încât învățătura să fie accesibilă și copiilor din afara cercurilor boierești. Studiile despre tipografia bucureșteană îi leagă inițiativele de meșteri precum Dimitrie Pandovici și de o rețea de tipografi, traducători și clerici.

Măsuri sociale și limitele mărturiilor

Biografia oficială a canonizării îi atribuie lui Neofit măsuri prin care oamenii dependenți de pe unele moșii ale Mitropoliei au fost eliberați de obligațiile de șerbie. Într-o societate în care țăranii puteau fi legați de datorii și de stăpânirea domeniului, intervenția este prezentată ca parte a grijii pastorale pentru cei vulnerabili. Formulările din sursele bisericești trebuie citite în contextul juridic al secolului al XVIII-lea: nu este vorba despre abolirea generală a șerbiei în Țara Românească, ci despre măsuri privitoare la proprietățile instituției mitropolitane.

Moartea și cinstirea

Neofit a murit la 16 iunie 1753. Relatarea oficială a canonizării spune că ar fi fost otrăvit de medicul domnitorului Matei Ghica, pe fondul conflictului provocat de apărarea oamenilor și de denunțarea abuzurilor către reprezentantul sultanului. Fiind o afirmație transmisă de tradiția biografică bisericească, ea este prezentată ca atare, nu ca fapt demonstrat independent printr-o probă criminalistică sau documentară decisivă. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea în 2022, iar proclamarea solemnă a avut loc în 2023; ziua sa de pomenire este 16 iunie.

Cum trebuie privite imaginile

Portretul din galeria de mai jos este opera lui Gheorghe Tattarescu din 1862, deci a fost pictat la peste un secol după moartea lui Neofit; fișa muzeală îl identifică explicit și menționează inscripția de pe pânză. Celelalte fotografii sunt repere ale Dealului Mitropoliei și ale instituției sale, nu imagini documentare din anii 1738–1753.