Sfântul Ierarh Metodie Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului

Monah, mărturisitor și patriarh între 843 și 847, Metodie a condus Biserica Constantinopolului la restabilirea cinstirii icoanelor după a doua perioadă iconoclastă.

Patriarhul Metodie în cronica ilustrată Madrid Skylitzes — Miniatură din manuscrisul bizantin Madrid Skylitzes, realizat în secolul al XI-lea, care îl identifică pe patriarhul Metodie. Artist anonim, Madrid Skylitzes; reproducere Biblioteca Națională a Spaniei Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Icoana Triumful Ortodoxiei, cu patriarhul Metodie în partea de sus — Icoană de la sfârșitul secolului al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea; Metodie este reprezentat aproape de Maica Domnului, în scena comemorării biruinței cinstirii icoanelor. Artist bizantin anonim; reproducere din colecția British Museum Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Icoană grecească a Duminicii Ortodoxiei care comemorează restabilirea icoanelor — Emmanuel Tzanfournaris, sfârșitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea; imaginea reprezintă sărbătoarea instituită după restabilirea cinstirii icoanelor. Emmanuel Tzanfournaris; reproducere digitală Commons Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Exteriorul Sfintei Sofia din Constantinopol, Istanbulul de astăzi — Fotografie modernă a Sfintei Sofia, locul simbolic al celebrării restaurării cultului icoanelor în 843; nu este o imagine a clădirii din secolul al IX-lea. Iman Fakhri, fotografie proprie, 2022 Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

De la Sicilia la viața monahală

Metodie s-a născut la Siracuza, în Sicilia, spre sfârșitul secolului al VIII-lea, într-o familie înstărită, potrivit biografiei sale bisericești. A devenit monah și apoi preot la Constantinopol. În jurul anului 815, patriarhul Nichifor l-a trimis ca delegat la Roma; după revenire, Metodie a apărat cinstirea icoanelor, într-o perioadă în care împărații reluaseră politica iconoclastă. Această poziție i-a adus exilul și întemnițarea.

Mărturisirea în timpul lui Mihail al II-lea și Teofil

După urcarea pe tron a lui Mihail al II-lea, Metodie a putut reveni pentru scurt timp la Constantinopol, dar împăratul Teofil l-a întemnițat din nou. Sinaxarul povestește că a fost închis într-un mormânt sau spațiu subteran împreună cu doi tâlhari și că a îndurat moartea unuia dintre ei fără să fie scos trupul. Detaliile dramatice provin din biografia hagiografică; faptul central, conflictul lui cu politica anti-icoană și suferința sa, este reflectat și de sursele istorice bizantine.

Patriarh și restabilirea cinstirii icoanelor

După moartea lui Teofil, împărăteasa-regentă Teodora și demnitarul Teoctist au schimbat politica religioasă a curții. Metodie a devenit patriarh în 843 și a prezidat sinodul local care a confirmat cinstirea icoanelor. Procesiunea solemnă de la Constantinopol și slujba din Sfânta Sofia au devenit reperul istoric comemorat în Duminica Ortodoxiei, prima duminică a Postului Mare. Această „restaurare” nu a fost doar un gest artistic: a încheiat faza iconoclastă imperială și a reafirmat folosirea icoanelor în cultul bizantin.

Ultimii ani și moștenirea

Metodie a păstorit până la moartea sa, în 847; sursele bisericești dau și 846, motiv pentru care data exactă nu este unanimă. Repertoriul academic al prosopografiei bizantine reține patriarhatul între 843 și 847. Este pomenit pe 14 iunie ca mărturisitor al credinței și ierarh. Icoana Triumful Ortodoxiei îl reprezintă alături de Teodora și de apărătorii icoanelor, dar a fost pictată la secole după evenimente; ea documentează memoria liturgică a restaurării, nu este o scenă contemporană.