Episcop în Bizanțul de dinaintea Constantinopolului
Mitrofan a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare. În tradiția ortodoxă, tatăl său se numea Dometie, iar fratele său Probus i-ar fi precedat în scaunul episcopal. După moartea lui Probus, Mitrofan ar fi devenit episcop al Bizanțului. Listele bisericești și istorice plasează slujirea sa aproximativ între 306 și 314.
Calendarul îl numește „primul patriarh al Constantinopolului”, însă istoric este mai precis să spunem că a fost episcop al Bizanțului: Constantinopolul a fost inaugurat ca noua capitală imperială abia în 330, iar ridicarea scaunului la rang patriarhal s-a petrecut ulterior. Formularea liturgică exprimă locul său în memoria Bisericii, nu titlul administrativ pe care l-ar fi avut în timpul vieții.
Tradiția despre Constantin și Sinodul de la Niceea
Sinaxarul spune că împăratul Constantin l-a cunoscut și l-a cinstit pe Mitrofan pentru înțelepciunea și viața sa. Când s-a ținut Sinodul I Ecumenic de la Niceea, în 325, bătrân și bolnav, Mitrofan nu ar fi putut participa personal și l-ar fi trimis în locul său pe episcopul Alexandru. Tradiția îl prezintă apoi recomandându-l pe Alexandru drept urmaș. Această relatare aparține memoriei hagiografice; datele ferme despre biografia sa sunt puține.
Mitrofan este pomenit la 4 iunie, iar sinaxarele îi atribuie o viață foarte lungă și o moarte în 326. Cronologia episcopală oferită de alte surse îl situează însă încheindu-și slujirea în 314. Diferența dintre aceste date avertizează că amănuntele biografice din viețile târzii nu trebuie confundate cu documentarea contemporană.
Moștenire
Cinstirea lui Mitrofan ține de începuturile Bisericii din Bizanț și de transformarea orașului într-un centru imperial și creștin. El este amintit ca ierarh care a păstorit comunitatea locală înainte ca orașul să primească numele Constantinopol. Frescele bizantine și calendarele pictate arată cum a fost păstrată memoria sa în secolele următoare.
Imagini
Galeria include o ilustrație veche devoțională, o frescă bizantină identificată cu Mitrofan și un menaion calendaristic. Aceste reprezentări sunt realizate la distanță de secole față de viața lui și nu sunt portrete din secolul al IV-lea.