Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana

Niceta a fost episcop și scriitor creștin latin din zona actualei Bela Palanka, în Serbia, activ la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul celui de-al V-lea. Prietenia sa cu Paulin de Nola și catehezele sale sunt bine atestate; amploarea misiunii în Dacia și atribuirea imnului Te Deum rămân subiecte de dezbatere.

Imagine din biserica ortodoxă din Susa, Italia, închinată Sfântului Niceta de Remesiana — Fotografie a lăcașului contemporan cu hramul Sfântului Niceta. Tournasol7 (Krzysztof Golik) Sursa imaginii CC BY 4.0

Detaliu din biserica ortodoxă Sfântul Niceta de Remesiana din Susa — Fotografie de interior a lăcașului contemporan care poartă hramul sfântului. Tournasol7 (Krzysztof Golik) Sursa imaginii CC BY 4.0

Detaliu din biserica ortodoxă dedicată lui Niceta de Remesiana din Susa — Imagine din același lăcaș contemporan; fotografia documentează cinstirea actuală a episcopului antic. Tournasol7 (Krzysztof Golik) Sursa imaginii CC BY 4.0

Vedere din biserica ortodoxă română Sfântul Niceta din Susa — Vedere suplimentară din lăcașul contemporan închinat sfântului, inclusă pentru a face vizibilă continuitatea cultului său. Tournasol7 (Krzysztof Golik) Sursa imaginii CC BY 4.0

Episcop într-un oraș de la marginea Imperiului

Sfântul Niceta a fost episcop de Remesiana, oraș identificat cu actuala Bela Palanka din sud-estul Serbiei. A trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și la începutul secolului al V-lea, într-o regiune de contact între lumi lingvistice și comunități diferite. Biografia lui nu este păstrată într-o singură relatare amplă. Reconstituirea se bazează în principal pe poemele și scrisorile lui Paulin de Nola, pe catalogul scriitorilor creștini alcătuit de Ghenadie de Marsilia și pe scrierile catehetice atribuite lui Niceta.

Prietenia cu Paulin de Nola și călătoriile în Italia

Paulin de Nola îl menționează pe Niceta ca prieten și episcop venit din ținuturile dunărene. Sursele îl atestă la Nola în jurul anilor 398 și 402. Paulin i-a dedicat poemul de rămas-bun Carmen 17 la una dintre plecări și îl amintește și în Carmen 27 și Epistula 29. Aceste texte oferă informații valoroase, dar sunt poezie și scrisori de prietenie, nu biografii neutre: imaginile despre convertirea „barbarilor” au și rol encomiastic. Ghenadie îi atribuie lui Niceta instrucțiuni pentru catehumeni în șase cărți și o lucrare despre o fecioară căzută; scrierile păstrate tratează pregătirea pentru botez, credința și cântarea psalmilor.

Cateheza, cântarea și întrebarea despre Te Deum

Textele catehetice îl arată preocupat să explice credința într-un limbaj pastoral, potrivit celor care se pregăteau pentru botez. Tradiția i-a atribuit uneori celebrul imn latin Te Deum laudamus. Dicționarele și studiile moderne avertizează însă că autorul imnului nu este stabilit: Niceta este unul dintre numele propuse, nu o identificare demonstrată. Paulin îl laudă pentru darul cântării și pentru lucrarea de instruire, ceea ce explică asocierea, dar nu rezolvă problema autorului.

Ce putem afirma despre misiunea sa în Dacia

Niceta este numit în tradiția românească „apostolul dacilor” și este cinstit ca misionar al populațiilor din regiune. Poemele lui Paulin sugerează că influența lui pastorală depășea orașul său și folosesc nume precum daci, geți, bessi și sciți. Interpretarea acestor versuri este discutată: ele au caracter poetic, iar un studiu modern contestă că ar dovedi o misiune organizată în Dacia traiană sau rolul de întemeietor al Bisericii românești. Este prudent să spunem că Niceta a fost episcop într-o provincie numită Dacia Mediterranea și că sursele îl asociază cu propovăduirea dincolo de sediul său; limitele geografice exacte ale misiunii nu pot fi stabilite cu certitudine.

Cinstirea sa astăzi

Biserica Ortodoxă Română îl pomenește la 24 iunie ca ierarh și dascăl al Bisericii. Galeria arată fotografii din biserica ortodoxă română din Susa, Italia, care îi poartă hramul. Acestea documentează cinstirea modernă și nu pretind să fie imagini ale vechiului oraș Remesiana ori ale episcopului din secolul al IV-lea. Contrastul dintre mărturiile antice puține și memoria liturgică vie ajută la înțelegerea felului în care un episcop regional a devenit un reper al creștinismului din spațiul românesc.