Sfântul Ierarh Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului

Nichifor a fost patriarh al Constantinopolului între 806 și 815, autor teologic și apărător al cinstirii icoanelor. Împăratul Leon al V-lea l-a depus și l-a trimis în exil; a murit în 828, iar cinstirea sa păstrează memoria rezistenței în a doua criză iconoclastă.

Miniatură medievală cu patriarhul Nichifor ținând icoana lui Hristos și disputând cu Ioan Gramaticul — Miniatură din Psaltirea Chludov, realizată la mijlocul secolului al IX-lea: Nichifor îl înfruntă pe Ioan Gramaticul, reprezentant al iconoclasmului. Imaginea exprimă polemica vizuală a epocii și nu este un portret realist. Miniaturist bizantin anonim; Psaltirea Chludov Sursa imaginii Domeniu public (marcaj PDM 1.0)

Miniatură din cronica lui Ioan Skylitzes despre exilarea patriarhului Nichifor — Miniatură din Cronica lui Ioan Skylitzes, manuscris din secolul al XIII-lea, care ilustrează exilul patriarhului Nichifor. Reprezentarea este medievală și mult ulterioară evenimentelor din 815. Autor bizantin anonim din secolul al XIII-lea; Madrid Skylitzes Sursa imaginii Domeniu public (manuscris medieval)

De la funcționar imperial la monah

Nichifor s-a născut la Constantinopol în jurul anului 758, într-o familie creștină. Tatăl său, Teodor, a fost exilat pentru sprijinul acordat cinstirii icoanelor în timpul împăratului Constantin al V-lea. Nichifor a lucrat o vreme în administrația imperială și a participat ca reprezentant al împărătesei Irina la Sinodul al II-lea de la Niceea din 787, care a restabilit cinstirea icoanelor. Mai târziu s-a retras într-o mănăstire și a studiat teologia și istoria.

După moartea patriarhului Tarasie, Nichifor a fost ales patriarh și înscăunat în 806. În această funcție a apărat hotărârile Sinodului de la Niceea și a încercat să păstreze unitatea Bisericii. Sursele hagiografice și istorice relatează că alegerea sa a fost contestată de unii clerici din cauza faptului că nu fusese hirotonit înainte de alegere; el a trecut atunci prin treptele clericale și a devenit patriarh.

Apărarea icoanelor și exilul

Când împăratul Leon al V-lea Armeanul a reluat politica iconoclastă, Nichifor a refuzat să renunțe la cinstirea icoanelor. El a susținut că cinstirea trece la persoana reprezentată, nu se oprește la lemnul și culorile imaginii, și că reprezentarea lui Hristos mărturisește întruparea Sa. Nichifor a scris tratate împotriva iconoclasmului; aceste texte, alături de lucrările lui Teodor Studitul și de hotărârile Niceei, au devenit repere în teologia bizantină a icoanei.

În 815, sinodul convocat de Leon a restabilit iconoclasmul, iar Nichifor a fost depus și trimis în exil, mai întâi în zona Chrysopolis și apoi la mănăstirea Sfântului Teodor de pe țărmul asiatic al Bosforului, potrivit tradițiilor biografice. A petrecut acolo aproximativ treisprezece ani, refuzând să-și retragă mărturisirea. A murit la 2 iunie 828. În 846, sub împărăteasa Teodora și patriarhul Metodie, moaștele sale au fost aduse solemn la Constantinopol; această mutare este comemorată la 13 martie.

Moștenire

Nichifor este cunoscut ca ierarh, istoric și teolog. În disputa despre icoane, apărarea lui nu era doar despre imagini: pentru el, icoana lui Hristos mărturisește că Fiul lui Dumnezeu a luat cu adevărat fire omenească. Cinstirea lui ca mărturisitor amintește rezistența față de presiunea imperială și rolul scrierilor sale în formularea argumentelor ortodoxe despre icoane.

Pomenirea principală este la 2 iunie, ziua morții sale, iar 13 martie amintește mutarea moaștelor. Galeria prezintă o miniatură apropiată cronologic de epoca sa, o ilustrare medievală a exilului și un menaion care îi înscrie numele la 2 iunie.