Episcopul și păstorul milostiv
Nichita (Niketas) a fost episcop al Calcedonului în a doua jumătate a secolului al VIII-lea. Calcedonul se afla pe țărmul asiatic al Bosforului, vizavi de Constantinopol; locul său corespunde astăzi cartierului Kadıköy din Istanbul. Sursele hagiografice spun că Nichita a ajuns episcop după o viață ascetică și îl descriu ca sprijinitor al săracilor, văduvelor, orfanilor și călătorilor.
Mărturisirea în controversa icoanelor
În vremea împăratului Leon al V-lea Armeanul (813–820), Nichita s-a opus politicii iconoclaste și și-a îndemnat comunitatea să cinstească icoanele lui Hristos, ale Maicii Domnului și ale sfinților. Potrivit OCA, pentru această poziție a fost supus suferințelor și trimis în exil. Nu a fost executat: tradiția îl numește mărturisitor, iar relatarea spune că a murit la începutul secolului al IX-lea. Canonul liturgic păstrează și numele fratelui său, Ignatie, cinstit la rândul său ca sfânt.
Disputa iconoclastă a privit folosirea și cinstirea imaginilor sacre în cult și a implicat atât argumente teologice, cât și intervenția împăraților în viața Bisericii. Profilul lui Nichita îl așază în această istorie, fără să îi atribuie texte teologice sau decizii conciliare care nu sunt atestate de sursele consultate.
Cinstire și imagini
Biserica Ortodoxă îl pomenește la 28 mai ca ierarh și mărturisitor. Miniatura menaionă din galerie cuprinde calendarul lunii mai și identifică ziua sa, în timp ce miniatura despre Eftimie din Sardes oferă doar o paralelă vizuală pentru persecuția episcopilor iconofili. Fotografia actuală a Kadıköyului arată locul vechiului Calcedon, nu o imagine păstrată din secolul al IX-lea.