De la Nicolae la monahul Nifon

Nifon s-a născut în Peloponez în prima jumătate a secolului al XV-lea și a primit la botez numele Nicolae. A intrat de tânăr în viața monahală, iar după ucenicia pe lângă Antonie din Epidaur a primit tunderea monahală de la ieromonahul Zaharia, luând numele Nifon. A slujit în mai multe centre bisericești din Balcani și a fost hirotonit preot și apoi episcop. Sursele biografice îl descriu ca pe un ierarh cultivat, format într-o perioadă de schimbări politice și ecleziastice majore după căderea Constantinopolului.

Patriarh al Constantinopolului

În 1486 a fost ales patriarh al Constantinopolului. Activitatea sa s-a desfășurat într-un context otoman în care scaunul patriarhal era expus presiunilor politice, iar schimbările de conducere erau frecvente. A încercat să îndrepte abuzurile clericale și să consolideze disciplina bisericească. A revenit pentru un al doilea mandat în 1497, dar a fost din nou îndepărtat; tradițiile biografice menționează și o nouă chemare în 1502, pe care a refuzat-o.

Păstor în Țara Românească

Domnitorul Radu cel Mare l-a chemat în Țara Românească în jurul anului 1503 pentru a organiza viața bisericească. Relatările românești îi atribuie întărirea disciplinei clerului și reorganizări administrative, între care înființarea eparhiilor Râmnicului și Buzăului. Conflictul cu domnitorul a pornit, potrivit tradiției, de la refuzul lui Nifon de a binecuvânta o căsătorie pe care o considera necanonică. El a părăsit țara și s-a întors la Athos, lăsând o amprentă importantă asupra organizării Bisericii muntene.

Ultimii ani la Athos și cinstirea moaștelor

După o perioadă la Vatoped, Nifon s-a stabilit la Mănăstirea Dionisiu. A trăit acolo în smerenie, iar tradiția spune că obștea i-a aflat târziu rangul patriarhal. A murit în 1508 și a fost cinstit ca sfânt. În 1517, domnitorul Neagoe Basarab a cerut aducerea moaștelor sale în Țara Românească. Capul și o mână au rămas în țară, iar moaștele au fost legate de mănăstirile Dealu și Curtea de Argeș; astăzi sunt cinstite în mai multe locuri, inclusiv la Catedrala Mitropolitană din Târgoviște și la Craiova.

Prima canonizare pe teritoriul românesc

La 16 august 1517, în contextul sfințirii noii biserici de la Curtea de Argeș, patriarhul Teolipt I al Constantinopolului și sinodul au trecut oficial numele lui Nifon în rândul sfinților. Istoriografia bisericească românească numește acest eveniment prima canonizare cunoscută săvârșită pe teritoriul țării. Pomenirea lui anuală a fost stabilită la 11 august, ziua morții potrivit tradiției românești. Unele surse grecești dau o dată diferită pentru adormire, astfel că data liturgică românească și notarea cronologică a morții trebuie citite în cadrul tradițiilor respective.

Despre imagini

Galeria arată o icoană din secolul al XIX-lea și Mănăstirea Dionisiu, locul athonit legat de ultimii ani ai lui Nifon. Icoana este mult ulterioară vieții sale, iar fotografia mănăstirii prezintă clădirea actuală, nu un document vizual din secolul al XVI-lea.