Sfântul Ierarh Simion Ștefan, mitropolitul Transilvaniei

Mitropolit al Transilvaniei între 1643 și 1656, Simion Ștefan a îndrumat tipărirea Noului Testament de la Bălgrad (1648) și a Psaltirii (1651), lucrări importante pentru limba română scrisă.

Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia, orașul reședinței mitropolitane a Transilvaniei — Catedrala actuală a fost construită în secolul al XX-lea. Este imagine de context pentru orașul în care au slujit mitropoliții, nu catedrala lor din secolul al XVII-lea. Marcin Szala, 2016 Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Ansamblul Catedralei Încoronării din Alba Iulia — Ansamblul a fost ridicat în 1921–1922, mult după viața sfinților de la 24 aprilie; fotografia oferă reperul geografic și eclezial al Alba Iuliei. Andrei kokelburg, 2009 Sursa imaginii CC BY-SA 3.0 RO

Biserica ortodoxă din Țopa închinată ierarhilor Ilie Iorest și Sava Brancovici — Biserică actuală din județul Mureș cu hramul celor doi mitropoliți; fotografia documentează cinstirea lor de astăzi, nu un lăcaș din vremea lor. Țetcu Mircea Rareș, 2021 Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Un mitropolit cu biografie incomplet cunoscută

Simion Ștefan a fost mitropolit al Transilvaniei la Alba Iulia între 1643 și 1656, după îndepărtarea lui Ilie Iorest. Despre familia, anul nașterii și formarea lui știm puțin. Cercetarea istorică atrage atenția că unele elemente repetate în biografiile populare — numele de botez, numele monahal, originea și studiile — sunt reconstituiri și nu toate se sprijină pe documente certe. Basilica publică tocmai o analiză a acestor incertitudini și observă că forma numelui său variază în documentele epocii.

A ocupat scaunul mitropolitan într-un principat în care comunitățile românești erau majoritar ortodoxe, dar aveau statut politic și confesional vulnerabil. Ierarhul trebuia să lucreze în condițiile supravegherii autorităților și ale superintendentului reformat. În loc să reducă activitatea sa la o etichetă confesională, e util să privim documentele, cărțile și rolul pastoral, ținând cont că interpretările istoricilor au fost influențate uneori de disputele confesionale ulterioare.

Noul Testament de la Bălgrad

Cea mai cunoscută moștenire a mitropolitului este ediția Noului Testament tipărită la Alba Iulia (Bălgrad) în 1648. Cartea a fost realizată în română pe baza unor izvoare grecești și slavone, cu contribuția ieromonahului Silvestru și a echipei tipografice. În prefață, Simion Ștefan vorbește despre variația regională a cuvintelor și folosește comparația cunoscută a limbii cu o apă care se adună din mai multe izvoare. Ediția a ajutat la circulația unei limbi scrise inteligibile dincolo de o singură regiune, dar nu trebuie descrisă ca și cum ar fi creat de una singură româna literară modernă.

Sub îndrumarea sa a apărut și Psaltirea din 1651. Aceste tipărituri combinau funcția liturgică, educația religioasă și preocuparea pentru accesul la textul biblic. Istoricii limbii le studiază pentru vocabular, ortografie, soluțiile de traducere și felul în care editorii au adaptat texte religioase într-o română accesibilă. Cartea, mai mult decât detaliile biografice nesigure, rămâne mărturia concretă a activității sale intelectuale și pastorale.

Moarte, prăznuire și evaluarea izvoarelor

Simion Ștefan a murit în 1656, dar sursele secundare nu sunt unanime asupra lunii sau zilei. Calendarul românesc îl pomenește la 24 aprilie împreună cu ceilalți ierarhi și mărturisitori ai zilei. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1955. Pentru viața sa, sursele contemporane și studiile despre cărțile vechi sunt deosebit de importante: ele ajută să separăm ceea ce documentele atestă de ipotezele despre originea și educația sa.