Sfântul Împărat Constantin cel Mare

Constantin a schimbat statutul creștinilor în Imperiul Roman, a întemeiat Constantinopolul și a convocat Sinodul de la Niceea; tradiția ortodoxă îl cinstește întocmai cu Apostolii.

Icoană din 1669 cu Constantin și Elena ținând crucea — Icoană realizată de Emmanuel Tzanes în 1669, păstrată la Muzeul Bizantin și Creștin din Atena. Este o reprezentare devoțională târzie, nu un portret din secolul al IV-lea. Emmanuel Tzanes (icoană); fotografie digitală Tzim78 Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Cap colosal din bronz al împăratului Constantin, păstrat la Muzeele Capitoline — Cap de statuie colosală din bronz, operă romană din secolul al IV-lea, păstrată la Muzeele Capitoline din Roma. Este una dintre puținele imagini imperiale antice asociate lui Constantin. Anthony Majanlahti Sursa imaginii CC BY 2.0

Monedă de aur solidus emisă pentru Constantin în anul 320 — Solidus emis la Ticinum în anul 320. Monedele imperiale sunt mărturii materiale ale titulaturii și imaginii publice a lui Constantin. Classical Numismatic Group Sursa imaginii CC BY-SA 2.5

De la succesiunea imperială la conducerea imperiului

Flavius Valerius Constantinus s-a născut în jurul anilor 272–273 la Naissus, în Serbia de astăzi, fiul Elenei și al lui Constanțiu Chlorus. După moartea tatălui său, armata l-a proclamat împărat în 306. A urmat o perioadă de războaie civile în sistemul tetrarhic al Imperiului Roman; în 312 l-a învins pe Maxențiu lângă Roma, iar în 324 a devenit singurul împărat.

Libertatea de cult și sprijinul pentru Biserică

În 313, Constantin și Licinius au convenit măsuri care au extins libertatea de cult și au prevăzut restituirea bunurilor confiscate creștinilor. Acordul nu a transformat creștinismul în religie oficială; această schimbare a avut loc mai târziu, sub Teodosie I. Constantin a sprijinit construirea de biserici și a convocat Sinodul de la Niceea în 325. A inaugurat Constantinopolul în 330, pe locul vechiului Bizanț.

Credință, botez și cinstire

Eusebiu din Cezareea relatează că împăratul a primit botezul în apropierea morții sale, în anul 337. Relatarea este apropiată de evenimente, dar și encomiastică, iar motivele și ritmul convertirii sale sunt discutate de istorici. Biserica Ortodoxă îl pomenește pe 21 mai împreună cu mama sa Elena și îl numește întocmai cu Apostolii. Galeria include o icoană ulterioară și obiecte numismatice ori arheologice asociate domniei sale, nu portrete fotografice contemporane.