Mărturisirea lui Hristofor

Sinaxarul îl prezintă pe Hristofor ca pe un om de statură și putere neobișnuită, care a trăit în secolul al III-lea și a pătimit în vremea împăratului Deciu, în jurul anului 250. Înainte de botez ar fi purtat numele Repreb; după convertire a primit numele Hristofor, „purtător de Hristos”. Relatarea OCA spune că nu s-a lepădat de credință nici înainte de botez, denunțând prigonirea creștinilor, și că a fost adus înaintea împăratului de două sute de soldați.

Narațiunea hagiografică relatează că soldații trimiși să-l aresteze s-au convertit după ce au văzut minunile atribuite rugăciunii lui. Deciu ar fi trimis două femei, Calinica și Achilina, să-l facă să se lepede; în locul acesta ele s-au creștinat și au fost omorâte. Hristofor ar fi îndurat torturi și apoi a fost decapitat în Licia. Aceste episoade sunt cunoscute din vieți și sinaxare creștine, cu variante între texte, nu din acte judiciare contemporane. OCA însăși subliniază existența mai multor relatări despre viața și minunile lui.

Tradițiile despre chipul și numele său

Unele vieți grecești îl descriu ca provenind dintr-un neam numit „cinocefali” și îi atribuie o înfățișare neobișnuită. De aici s-a dezvoltat în anumite icoane răsăritene tipul cu cap de câine. Alte tradiții pun accentul pe statura sa uriașă, pe frumusețea pierdută după rugăciunea de a nu-i mai ispiti pe oameni ori pe povestirea populară în care îl poartă pe Hristos copil peste apă. Acestea sunt dezvoltări hagiografice și iconografice diferite; nu sunt descrieri antropologice verificabile. Numele „Hristofor” a fost tâlcuit și duhovnicește: omul Îl poartă pe Hristos prin credință și viața sa.

Cinstire

Hristofor este pomenit în calendarul românesc la 9 mai. Tradiția ortodoxă îl cinstește ca mare mucenic; în Grecia, icoanele lui sunt așezate adesea la intrarea bisericilor. OCA menționează și răspândirea relicvelor sale în Spania, Franța și mănăstiri din Răsărit. Galeria arată două tipuri iconografice distincte și o hartă a Liciei, pentru a explica regiunea asociată cu mucenicia, nu pentru a pretinde că păstrează un portret din secolul al III-lea.