Neanias, fiul lui Hristofor și Teodosia
Viața bisericească îl numește pe Procopie Neanias înainte de botez și îl prezintă ca originar din Ierusalim. Tatăl său, Hristofor, era creștin, iar mama, Teodosia, păgână. Rămas fără tată, tânărul a primit o educație aleasă și a intrat în serviciul imperial. Aceste informații sunt cunoscute din tradiția hagiografică; izvoarele contemporane independente pentru copilăria lui nu s-au păstrat.
Convertirea relatată în sinaxar
În jurul anului 303, potrivit sinaxarului, Dioclețian l-a trimis în Egipt cu însărcinarea de a-i constrânge pe creștini. Pe drumul spre Alexandria, lângă Apameea, Neanias ar fi avut o vedenie a lui Hristos și ar fi văzut o cruce luminoasă. Experiența amintește, în compoziția hagiografică, de convertirea apostolului Pavel. Neanias s-a întors și a mărturisit credința; pentru aceasta a fost arestat și dus la Cezareea Palestinei.
Pătimirea și cinstirea
Relatările bisericești spun că în temniță a primit botezul și numele Procopie, apoi a fost supus la chinuri și decapitat în jurul anului 303. Exemplul său ar fi întors la credință soldați, femei și pe mama sa. OCA și Arhiepiscopia Greacă transmit variante sinaxariale apropiate, cu diferențe de detaliu și datare; nu trebuie confundate cu stenograme judiciare. Procopie este cinstit ca Mare Mucenic, iar imnografia zilei îl laudă ca martor al credinței care a rămas neclintit în fața autorităților.
Imaginile din galerie sunt icoane și file de menaion realizate mult după epoca atribuită martiriului, nu portrete contemporane.