Un demnitar care cere să fie trecut între creștini
Adrian era conducător al pretoriului din Nicomidia, potrivit sinaxarului. În timpul persecuției lui Maximian, douăzeci și trei de creștini au fost aduși la judecată. Adrian i-a întrebat ce răsplată așteaptă pentru suferință, iar răspunsul lor l-a impresionat atât de mult încât a cerut scribilor să-i înscrie și lui numele printre creștini. OCA și sinaxarul românesc transmit această scenă ca momentul mărturisirii sale.
Mărturisirea și întemnițarea
Împăratul l-a mustrat și i-a cerut să-și retracteze declarația. Adrian a refuzat și a fost întemnițat. La rugămintea celorlalți condamnați, a primit permisiunea să-și anunțe soția, Natalia, de data execuției. Ea, creștină în taină, l-a întărit și a venit la închisoare pentru a-i sluji pe cei întemnițați. Tradiția spune că cei doi erau căsătoriți de puțin timp.
Chinurile și pomenirea
Relatarea hagiografică spune că lui Adrian și celorlalți li s-au zdrobit mâinile și picioarele pe nicovală. Trupurile lor urmau să fie arse, dar o furtună ar fi stins focul. Aceste amănunte aparțin sinaxarului și nu sunt acte judiciare contemporane cunoscute. Calendarul românesc, GOARCH și OCA îl pomenesc pe Adrian la 26 august împreună cu Natalia și însoțitorii lor.
Izvoare și tradiții
Basilica și AGERPRES păstrează sinaxarul în română; OCA și GOARCH oferă paralele în engleză. Numărul însoțitorilor diferă între surse: Doxologia/AGERPRES spun 23 de creștini prinși, OCA numește Adrian și Natalia cu 23 de tovarăși, iar GOARCH menționează 33 de însoțitori. Profilul reține cifra din tradiția românească atunci când descrie începutul relatării și semnalează variația.