Alban (Albanus) este cinstit drept primul mucenic al Britaniei. Potrivit sinaxarului OCA, locuia în Verulamium, oraș roman aflat lângă actualul St Albans, la nord-vest de Londra. Nu se cunosc familia ori ocupația sa. În timpul unei persecuții, un preot creștin numit Amphibalus s-ar fi refugiat în casa lui. Alban a fost impresionat de rugăciunea și viața preotului, l-a întrebat despre credință și a ajuns să creadă în Hristos. Unele relatări spun că a primit Botezul înaintea arestării; cronologia exactă nu poate fi stabilită din izvoarele timpurii păstrate.
Când soldații au venit să-l caute pe Amphibalus, Alban și-a schimbat hainele cu preotul, ajutându-l să fugă. A fost arestat în locul lui și dus la judecată. A refuzat să jertfească zeilor romani și a mărturisit credința creștină, fiind condamnat la moarte. Tradiția povestește că mulțimile și dificultățile întâlnite pe drumul spre execuție au fost însoțite de minuni, dar aceste episoade provin din relatări hagiografice ulterioare, nu din acte judiciare contemporane. Data martiriului este plasată adesea în timpul persecuției lui Dioclețian, în jurul anului 304, însă există și cronologii mai timpurii.
Cultul lui Alban s-a dezvoltat la Verulamium, iar un lăcaș a fost ridicat ulterior deasupra locului asociat mormântului; abația și catedrala medievală au făcut din oraș un important loc de pelerinaj. Bisericile ortodoxe îl pomenesc la 22 iunie. Galeria combină o icoană de cult cu ruinele romane și catedrala de astăzi; monumentele sunt repere ale locului și ale memoriei ulterioare, nu construcții din vremea lui Alban.