Alexandru este cunoscut din relatarea liturgică păstrată împreună cu viața Antoninei. Textul îl prezintă ca soldat creștin aflat în serviciul autorităților romane. Când fecioara Antonina a fost închisă și amenințată cu abuz sexual pentru că refuza să jertfească zeilor, Alexandru a cerut să fie lăsat să vorbească cu ea. În tradiție, el i-a oferit mantia și hainele militare, astfel încât să poată ieși nerecunoscută din închisoare; a rămas în locul ei și a acceptat să fie interogat și torturat.\n\nDupă ce Antonina s-a întors și și-a mărturisit credința, cei doi au fost supuși împreună torturii și aruncați într-o groapă cu foc. Relatarea spune că guvernatorul Festus a murit la șapte zile după execuție. Aceste detalii sunt transmise de hagiografie, nu de un proces-verbal roman independent păstrat. OCA indică data martiriului ca 3 mai 313, dar îl pomenește pe Alexandru cu Antonina la 10 iunie, zi sub care tradiția Prologului îi înscrie.\n\nCinstirea comună pune în prim-plan ajutorul dat de Alexandru unei femei vulnerabile și mărturisirea lui de credință, fără a-l despărți de Antonina în momentul martiriului. Potrivit aceleiași tradiții, moaștele lor au fost duse la Constantinopol și așezate la o mănăstire. Galeria prezintă un menaion și imagini istorice sau contemporane ale Constantinopolului; acestea ilustrează transmiterea cultului și geografia, nu sunt imagini ale mucenicului.