Alegerea și slujirea episcopală
Fabian a fost episcop al Romei din 236 până la moartea sa, în 250. Eusebiu al Cezareei relatează că, în timpul adunării pentru alegerea succesorului lui Anter, un porumbel s-a așezat pe capul lui Fabian, un creștin venit de la țară și până atunci necunoscut adunării. Cei prezenți ar fi interpretat întâmplarea ca semn și l-ar fi ales. Această povestire apare la Eusebiu, la câteva generații după eveniment, și este relatată aici ca tradiție veche, nu ca fapt verificabil independent.
Organizarea comunității creștine din Roma
Surse bisericești ulterioare îi atribuie lui Fabian reorganizarea comunității romane: împărțirea orașului în districte pentru îngrijirea săracilor și a celor aflați în nevoie, numirea unor clerici responsabili și strângerea mărturiilor despre martiri. Nu toate aceste detalii au aceeași bază documentară, iar unele provin din biografii papale redactate mai târziu. Mărturiile contemporane sau apropiate confirmă însă că episcopia Romei avea legături cu alte comunități și că Fabian era cunoscut în afara orașului.
Mărturia lui Ciprian și moartea în persecuție
În 250, sub împăratul Deciu, persecuția a lovit puternic creștinii. Fabian a murit în acest context, iar comunitatea romană i-a trimis vestea episcopului Ciprian al Cartaginei. În răspunsul său, Ciprian vorbește despre „sfârșitul său slăvit” și despre vrednicia vieții lui; aceasta este o mărturie timpurie, datând din aceeași perioadă. Scrierile ulterioare îl numesc mucenic. Tradiția apuseană fixează moartea la 20 ianuarie 250; în calendarul ortodox românesc este pomenit la 5 august.
Cinstirea și memoria lui
Mormântul lui Fabian a fost identificat în catacombele Sfântului Calist, în cripta episcopilor Romei, unde inscripția greacă păstrează numele și titlul de episcop. Este cinstit ca ierarh și mucenic în mai multe tradiții creștine. Data diferită a pomenirii ține de calendarele și rânduielile liturgice distincte, nu de existența a două persoane cu acest nume.
Despre imagini
Icoana modernă și imaginea devoțională din 1879 îl reprezintă pe Fabian. Ele sunt mărturii ale felului în care a fost reprezentat în epoci diferite, nu portrete realizate în timpul vieții sale.