Un creștin în armata romană
Sinaxarele ortodoxe îl prezintă pe Isidor ca originar din Alexandria Egiptului și ofițer în marina romană. În timpul împăratului Deciu (249–251), flota comandată de Numerius ar fi ancorat lângă insula Hios din Marea Egee. Isidor a fost denunțat de centurionul Iuliu pentru credința sa creștină. Chemați înaintea comandantului, el a recunoscut că este creștin și a refuzat să aducă jertfă zeilor.
Mărturisirea și martiriul
Relatarea hagiografică spune că Numerius a încercat mai întâi să-l convingă să se supună poruncii imperiale, apoi l-a supus la bătăi și întemnițare. Tatăl lui Isidor ar fi venit pe insulă și i-ar fi cerut să renunțe la credință; refuzul fiului a dus, potrivit aceleiași tradiții, la dezmoștenirea și predarea lui către autorități. Isidor a fost executat, iar trupul i-ar fi fost aruncat într-o fântână. Creștinii Ammonie și Mirope l-au recuperat și l-au îngropat pe ascuns. Aceste episoade sunt transmise de izvoarele hagiografice; nu avem documente contemporane care să confirme toate detaliile procesului.
Mirope și memoria sfântului
Povestea lui Isidor este strâns legată de Mirope, o creștină care, în timpul persecuției lui Deciu, ar fi luat trupul din locul unde fusese ascuns și l-ar fi îngropat cu cinste. Tradiția spune că mărturisirea ei ulterioară a dus la propria mucenicie. Biserica Ortodoxă a Americii îi pomenește împreună la 14 mai pe Isidor și Mirope, deși Mirope are și o pomenire distinctă, la 2 decembrie.
Cultul și imaginile
Cinstirea lui Isidor este atestată material de o pecete bizantină de pelerinaj din secolul al VI-lea, păstrată astăzi la Walters Art Museum. Obiectul arată că pelerinii căutau sanctuarul său din Hios la câteva secole după martiriul atribuit anului 251; inscripția și fântâna vindecătoare reflectă dezvoltarea cultului, nu verifică independent biografia. Galeria include pecetea, o gravură devoțională și fotografia unei biserici moderne de pe insulă, precizată ca reper de context.