Sfântul Mucenic Maxim din Ozovia

Maxim este numit de sinaxar conducătorul grupului de mucenici din Ozovia și, într-o tradiție, fratele mai mare al lui Dadas și Cvintilian. Sursele diferă asupra statutului său — citeț, cleric sau preot — și asupra anului martiriului.

Ziduri antice ale cetății Durostorum, în Silistra de astăzi — Vestigii asociate cu Durostorum, centrul roman în care tradiția plasează judecarea mucenicilor. Ruinele fotografiate nu sunt identificate drept locul procesului lor. CdaMVvWgS, 2007 Sursa imaginii CC BY-SA 3.0; GFDL

Mormânt roman pictat din Silistra, necropola vechiului Durostorum — Mormânt din secolul al IV-lea, reper arheologic pentru necropola Durostorum; nu a fost identificat ca mormântul celor trei mucenici. Todor Bozhinov, 2015 Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Fragment al hărții Tabula Peutingeriana cu Durostero, identificat cu Silistra — Reproducere dintr-o ediție a hărții rutiere antice, cu locul Durostero marcat în Bulgaria de astăzi. Este o resursă pentru localizare, nu o hartă realizată în epoca mucenicilor. Tabula Peutingeriana, facsimil publicat de Conradi Millieri în 1887–1888 Sursa imaginii Domeniu public (PDM / PD-Art)

Maxim, conducătorul grupului din Ozovia

Sfântul Maxim este pomenit la 28 aprilie împreună cu Dadas și Cvintilian. Sinaxarul OCA îl prezintă ca unul dintre cei trei frați care s-au retras în pădurea Ozoviei pentru rugăciune, refuzând jertfele cerute la sărbătorile publice ale zeilor. Unele sinteze românești mai vechi îl numesc citeț sau lector, adică un slujitor care citea Scriptura în adunarea creștină. Studiul academic al Elisabetei Negrău arată că textul hagiografic analizat îl prezintă pe Maxim drept preot, iar pe Dadas și Cvintilian ca prieteni și ucenici. Relațiile și treapta sa bisericească nu sunt, așadar, consemnate uniform.

Relatarea hagiografică spune că dregătorul Tarquinius i-ar fi oferit lui Maxim rang de preot păgân al lui Zeus dacă se lepăda de Hristos. Maxim a refuzat și a mărturisit credința creștină, iar Dadas și Cvintilian au spus că îl vor urma pe el, fiindcă era cunoscător al Scripturii. Ei au fost întemnițați, interogați și torturați. La final, tradiția spune că au fost duși înapoi spre Ozovia și decapitați.

Aceste dialoguri sunt păstrate în narațiunea martiriului, nu în stenograme romane independente. Ele transmit felul în care comunitățile au înțeles curajul lui Maxim: nu a acceptat o poziție publică în cultul imperial cu prețul renunțării la credință și a rămas sprijin pentru cei care îl urmau.

Datarea și memoria cultului

Patriarhia Română listează anul 286, iar sinaxarul OCA îi plasează sub Dioclețian, între 284 și 305. Basilica, citând sinaxarul, consideră posibil anul 304. Studiul medieval al Negrău observă că materialul narativ pentru grup a ajuns prin surse târzii și discută contextul unei persecuții de la începutul secolului al IV-lea. Este mai corect să se păstreze intervalul larg al persecuțiilor și să se indice anul 286 drept dată tradițională românească, fără a-l trata ca certitudine istorică.

Durostorum, actuala Silistra din Bulgaria, era un centru roman important de pe Dunăre, iar Ozovia/Ozobia este satul în care tradiția îi plasează pe mucenici. Fortificația și mormântul din galerie sunt vestigii ale regiunii, nu monumente identificate cu Maxim sau cu mormântul lui. Biserica îl pomenește la 28 aprilie și îl cinstește ca mărturisitor al credinței.