Mărturia liturgică despre Menandru
Menandru (Menander în greacă și engleză) este numit preot al comunității creștine din Prusa și unul dintre cei trei clerici care au fost arestați împreună cu episcopul Patrichie. În calendarul ortodox, pomenirea lui este legată de aceeași zi, 19 mai. Izvoarele hagiografice nu oferă o viață separată, iar amănuntele despre vârsta, originea și activitatea sa pastorală nu sunt cunoscute cu certitudine.
Procesul din tradiția sinaxarială
Sinaxarul românesc îl leagă pe Patrichie de persecuția din vremea împăratului Iulian (361–363), în timp ce OCA dă pentru grup data aproximativă a anului 100. Sursele nu rezolvă această contradicție cronologică, așa că datarea rămâne deschisă. Relatarea comună spune că dregătorul Iuliu l-a dus la izvoarele termale ale Prusei și i-a cerut să atribuie vindecarea zeilor păgâni. Patrichie a mărturisit că izvoarele și lumea sunt zidite de Hristos. A fost aruncat în apa fierbinte, dar, potrivit sinaxarului, a rămas nevătămat; apoi el și cei trei preoți au fost decapitați.
Sinaxarele îl includ pe Menandru între cei decapitați alături de Patrichie. Narațiunea pune în centru dialogul episcopului despre izvoare, însă îl cinstește pe Menandru ca participant la mărturisirea și pătimirea întregului grup.
Pomenire și imagini
Menandru este pomenit împreună cu episcopul și ceilalți doi preoți. Galeria oferă context istoric și geografic pentru Prusa/Bursa, fără a sugera că imaginile îi reprezintă pe mucenici.