Sfântul Mucenic Nectarie Aghioritul din Vriulla

Nectarie, născut Nicolae în Vriulla din Asia Mică, s-a lepădat vremelnic de creștinism, s-a pocăit la Athos și a primit moartea mucenicească în 1820.

Vedere a Schitului Sfintei Ana de pe Muntele Athos, unde Nectarie a fost monah. Florificapis, fotografie din 2022 Sursa imaginii Creative Commons Attribution-ShareAlike 4.0

Arhontaricul Schitului Sfintei Ana, clădire de primire pentru pelerini. Florificapis Sursa imaginii Creative Commons Attribution-ShareAlike 4.0

Altă vedere a Schitului Sfintei Ana, loc de nevoință al lui Nectarie. Autorul este indicat pe pagina fișierului Wikimedia Commons Sursa imaginii Licență conform paginii fișierului Wikimedia Commons

Vedere a regiunii Urla de astăzi, în care se afla Vriulla, locul de origine al sfântului. Autorul este indicat pe pagina fișierului Wikimedia Commons Sursa imaginii Licență conform paginii fișierului Wikimedia Commons

Originea și criza credinței

Sfântul Mucenic Nectarie Aghioritul, numit la naștere Nicolae, provenea din Vriulla (Vourla), localitate din Asia Mică, astăzi Urla, în provincia İzmir din Turcia. Doxologia îl descrie ca tânăr care, în împrejurări grele, a trecut pentru o vreme la islam. Mustrarea mamei sale și propria conștiință l-au făcut să plece și să caute un duhovnic; povestea sa este transmisă de sinaxarul unui mucenic din epoca otomană.

Pocăința și nevoința athonită

După peregrinări prin orașe din Asia Mică și Țara Românească, Nectarie a mărturisit unui părinte athonit că dorește să se întoarcă la credința creștină. A mers la Schitul Sfintei Ana de pe Muntele Athos, unde a devenit ucenic al bătrânului Ștefan, originar și el din Vriulla. Acolo a primit numele monahal Nectarie și a dus viață de pocăință. Relatarea hagiografică spune că a cerut binecuvântarea pentru a reveni în patria sa și a-și mărturisi public credința.

Mărturisirea și moartea din 1820

Întors la Vriulla, Nectarie s-a prezentat înaintea autorităților și a afirmat că este creștin ortodox. A fost întemnițat și chinuit, apoi decapitat la 11 iulie 1820, la aproximativ douăzeci de ani. Sursele diferă ușor asupra vârstei și a succesiunii călătoriilor, dar sunt de acord asupra originii sale, a retragerii la Athos și a execuției pentru mărturisirea creștină. După moarte, Ștefan și creștinii locului ar fi recuperat moaștele; o tradiție consemnează mutarea lor la Athos după aproape trei decenii.

Cinstire și locuri

Nectarie este cinstit ca nou mucenic și monah athonit. Pemptousia menționează o icoană cu scene din pătimirea sa la biserica Sfântului Gheorghe din Nea Ionia, Atena. Nu am găsit o imagine a acelei icoane pe Wikimedia Commons, de aceea galeria de aici arată cu precizie locurile asociate: Urla de astăzi și Schitul Sfintei Ana de pe Athos; nu folosește icoana altui sfânt cu același nume.