Viața și cinstirea sfântului

Procopie s-a născut în apropierea orașului Varna, în Bulgaria de astăzi. Tradiția spune că, la aproximativ douăzeci de ani, a mers la Muntele Athos și a devenit ucenic al unui bătrân din schitul Sfântului Ioan Botezătorul. După anii de pregătire a primit tunderea monahală. Sursele sinaxariale îl descriu ca ascet și monah, însă detaliile timpurii ale vieții sale provin în principal din relatări bisericești ulterioare.

Mai târziu a părăsit viața monahală și a ajuns la Smirna, unde, într-o perioadă de deznădejde, a trecut la islam. Relatarea ortodoxă spune că a fost cuprins de remușcare, s-a spovedit unui duhovnic și a primit îndrumare pentru întoarcerea la credință. Apoi și-a mărturisit public credința creștină în fața autorităților. Sursele descriu această alegere ca pocăință și mărturisire, nu ascund faptul că apostazia a făcut parte din povestea lui.

Procopie a fost condamnat și executat la Smirna la 25 iunie 1810. Bisericile bulgare îl cinstesc ca mucenic și ocrotitor al Varnei. Este distinct de monahul-mucenic Procopie al mănăstirii Iviron, pomenit în unele calendare locale în aceeași zi; calendarul românesc Doxologia numește simplu „Sfântul Mucenic Procopie”, iar sursele bulgare identifică sfântul local cu Procopie din Varna. Imaginile din galerie arată Varna și mediile geografice asociate, nu portret autentic al mucenicului.