Pomenirea și legătura cu Vianor
Sfântul Mucenic Siluan este pomenit la 10 iulie împreună cu Vianor. Relatarea românească spune că Vianor, originar din Pisidia, a fost adus înaintea guvernatorului Severian al Efratisiei și supus la chinuri pentru credința în Hristos. Siluan a fost martor al răbdării lui și a mărturisit deschis că este creștin.
Mărturisirea și martiriul
Pentru această mărturisire, potrivit sinaxarului, Siluan a avut limba tăiată, apoi a fost decapitat. Narațiunea îl prezintă ca pe un om care trece de la martor la mărturisitor: curajul altuia îl ajută să-și declare credința, iar autoritățile îl pedepsesc pentru aceasta. Tradiția nu păstrează detalii despre viața lui dinaintea întâlnirii cu Vianor.
Numele său apare în surse în forme apropiate: Doxologia folosește Siluan, iar calendarul OCA redă Silvanus. OCA leagă perechea de Pisidia și consideră data martiriului necunoscută, plasând-o doar cu titlu de presupunere în vremea lui Dioclețian (284–305). Siluan de aici nu este Siluan Athonitul, monahul rus din secolul al XIX-lea, și nici Silvan, episcopul altor tradiții hagiografice.
Cinstire
Biserica îl pomenește ca mucenic, împreună cu Vianor. Relatarea transmisă pune accent pe mărturia comună și pe felul în care statornicia unui creștin a devenit prilej de mărturisire pentru altul. Întrucât nu există o biografie independentă amplă, detaliile vieții sunt prezentate ca tradiție sinaxarială.