Petru, cneazul și monahul David
Calendarul ortodox îl pomenește la 25 iunie pe Sfântul Petru, cneaz de Murom, împreună cu soția sa, Sfânta Fevronia. Sinaxarul OCA îl identifică pe Petru cu David în monahism. Tradiția îl numește fiul cneazului Iuri Vladimirovici și spune că a urcat pe tronul Muromului în 1203. Istoricii au legat această tradiție de cneazul David Iurievici, atestat în cronicile rusești pentru anii 1200–1228, dar identificarea și detaliile biografice trebuie prezentate ca interpretări ale izvoarelor, nu ca certitudini uniforme.
Viața medievală relatează că Petru s-a îmbolnăvit de lepră și a fost vindecat de Fevronia, fiica unui apicultor din ținutul Riazanului. El ar fi promis să se căsătorească cu ea, iar cei doi au rămas uniți în ciuda opoziției boierilor, care nu doreau o principesă de origine modestă. Povestirea descrie plecarea lor din Murom și chemarea înapoi de către locuitori. Aceste episoade au valoare în primul rând ca narațiune hagiografică și literară: „Povestea lui Petru și Fevronia”, alcătuită de Ermolai-Erazm în secolul al XVI-lea, folosește motive folclorice ale înțeleptei fecioare și ale biruitorului de balaur.
Tradiția spune că Petru și Fevronia au primit tunderea monahală cu numele David și Eufrosina, au adormit în aceeași zi, la 25 iunie 1228, și au fost așezați într-un singur mormânt. Cultul lor este documentat în Murom și a fost recunoscut pe scară largă în secolul al XVI-lea; cercetarea muzeală discută atât amintirea locală mai veche, cât și limitele probelor scrise. Biserica îi propune drept model de credință, milostenie și statornicie conjugală. Icoanele din galerie aparțin tradiției iconografice ulterioare, nu sunt portrete din secolul al XIII-lea.